Hainele pe care le poartă pastorii adventiști de ziua a șaptea
Efeseni 3,6.7: „Că adică neamurile sunt împreună-moștenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi și iau parte cu noi la aceeași făgăduință în Hristos Isus, prin Evanghelia al cărei slujitor am fost făcut eu, după darul harului lui Dumnezeu, dat mie prin lucrarea puterii Lui.”SA3 134.2
„Al cărei slujitor am fost făcut eu” nu numai ca să le prezint oamenilor adevărul, ci și ca să-l trăiesc în viața mea. (…) Dar nu este numai atât. Sunt și alte lucruri care trebuie să fie luate în considerare, pe care unii le-au neglijat, dar care sunt importante, în lumina în care au fost prezentate înaintea mea. (…)SA3 134.3
Grija pentru îmbrăcăminte este un aspect important. În această privință a existat o deficiență în rândul pastorilor care cred adevărul prezent. Îmbrăcămintea unora a fost chiar dezordonată. Nu numai că a existat o lipsă de bun-gust și de ordine în ceea ce privește aranjarea hainelor, astfel încât acestea să vină bine, să aibă o culoare potrivită și să fie adecvate pentru un pastor aflat în slujba lui Hristos, dar înfățișarea unora este chiar neîngrijită, murdară. Unii pastori poartă o vestă de culoare deschisă, în timp ce pantalonii sunt de culoare închisă, sau o vestă de culoare închisă la pantaloni de culoare deschisă, fără gust și sunt dezordonați în îmbrăcăminte atunci când se prezintă înaintea oamenilor. Aceste lucruri sunt o predică pentru oameni. Prin înfățișarea și prin modul său de a se îmbrăca, pastorul le dă fraților un exemplu de [250] ordine, de decență și de bun-gust în îmbrăcăminte sau, dimpotrivă, le dă lecții de neglijență și de lipsă de bun-gust, pe care aceștia vor fi în pericol să le urmeze.SA3 134.4
Îmbrăcămintea potrivită pentru amvon. — Îmbrăcămintea dintr-un material negru sau închis la culoare este mai potrivită pentru un pastor aflat la amvon și va face o impresie mai bună asupra oamenilor, decât dacă ar purta o combinație de două sau trei culori diferite în îmbrăcăminte.SA3 134.5
Atenția mi-a fost îndreptată asupra copiilor lui Israel din vechime și mi-a fost arătat că Dumnezeu le-a dat indicații precise cu privire la materialul și la stilul veșmintelor care trebuiau să fie purtate de cei care slujeau înaintea Lui. Dumnezeul cerului, al Cărui braț pune lumea în mișcare, Care ne susține și ne dă viață și sănătate, ne-a dat dovezi că El poate fi onorat sau dezonorat de înfățișarea celor care oficiază slujbe înaintea Lui. El i-a dat lui Moise indicații speciale cu privire la tot ce era legat de slujirea Sa. I-a dat instrucțiuni chiar și cu privire la modul în care oamenii să-și aranjeze casele și a specificat îmbrăcămintea pe care trebuiau să o poarte cei care erau în slujba Sa. Aceștia trebuiau să mențină ordinea în toate lucrurile și, mai ales, să păstreze curățenia. (…)SA3 134.6
Ar putea fi făcute impresii corecte. — Nu trebuia să fie nimic neglijent sau dezordonat la cei care se înfățișau înaintea Sa, care veneau în prezența Sa sfântă. De ce? Care era scopul acestei atenții deosebite? Doar pentru ca oamenii să obțină favoarea lui Dumnezeu? Doar ca să primească aprobarea Lui?SA3 134.7
Motivul care mi-a fost arătat a fost faptul că trebuia ca ei să lase o impresie corectă asupra oamenilor. Dacă cei care lucrau în slujba sfântă nu manifestau această grijă, această reverență față de Dumnezeu, în înfățișare și în comportament, oamenii aveau să-și piardă respectul și venerația față de Dumnezeu și față de slujba Sa sfântă.SA3 134.8
Dacă arătau un mare respect față de Dumnezeu, prin faptul că erau foarte atenți și scrupuloși când veneau în prezența Sa, preoții îi transmiteau poporului o idee înaltă despre Dumnezeu și despre cerințele Sale, arătându-le oamenilor că Dumnezeu este sfânt, că lucrarea Sa este sfântă și că tot ce are legătură cu lucrarea Sa trebuie să fie sfânt; nu trebuia [251] să fie la ei nimic murdar sau necurat și orice întinare trebuia îndepărtată de la aceia care se apropiau de Dumnezeu.SA3 135.1
Îmbrăcămintea pastorului și adevărul. — Din lumina care mi-a fost dată, în această privință a existat neglijență. Aș putea să vorbesc despre aceasta, așa cum o prezintă Pavel. Ea se manifestă într-o slujbă religioasă neadecvată și în neglijența față de trup. Dar această umilință intenționată, această slujbă necorespunzătoare și neglijarea trupului nu este acea umilință care poartă amprenta cerului. Umilința [autentică] trebuie să se observe într-un mod special în înfățișarea, în acțiunile și în purtarea tuturor celor care predică adevărul cel sfânt al lui Dumnezeu, astfel încât fiecare aspect legat de persoana noastră să recomande religia noastră sfântă. Chiar îmbrăcămintea va recomanda adevărul în fața celor necredincioși. Va fi o predică în sine. (…)SA3 135.2
Un pastor care este neglijent în îmbrăcăminte adeseori îi jignește prin aceasta pe cei care au bun-gust și o sensibilitate elevată. Cei care greșesc în această privință trebuie să se corecteze și să fie mai precauți. În cele din urmă, se va constata că unele suflete s-au pierdut din cauza neglijenței în îmbrăcăminte a pastorului. Prima impresie i-a influențat nefavorabil pe oameni, pentru că ei nu au putut găsi o legătură între înfățișarea pastorului și adevărurile pe care el le-a prezentat. Îmbrăcămintea a fost o piedică, iar impresia pe care a lăsat-o a fost aceea că oamenii pe care îi reprezintă sunt neglijenți și că nu le pasă deloc de îmbrăcămintea lor, iar ascultătorii nu au vrut să aibă nimic de-a face cu o asemenea categorie de oameni.SA3 135.3
Nivelul lucrării pastorului, judecat în funcție de îmbrăcămintea lui. — Unii dintre cei care slujesc în lucrurile sfinte se îmbracă în așa fel încât, cel puțin într-o anumită măsură, distrug influența lucrării lor. Există o lipsă evidentă de bun-gust în ceea ce privește asortarea culorilor și potrivirea hainelor. Care este impresia lăsată de un astfel de mod de a se îmbrăca? Aceea că lucrarea în care sunt angajați nu este considerată mai sfântă sau mai înaltă decât o muncă obișnuită, precum aratul ogorului. Prin exemplul lui, pastorul coboară lucrurile sfinte la nivelul celor de rând. Influența unor astfel de predicatori nu Îi este plăcută lui Dumnezeu. — Mărturii, vol. 2, p. 609-614SA3 135.4