Roadele scepticismului

Dumnezeu a îngăduit ca asupra lumii să fie revărsat un potop de lumină prin descoperirile științei și artei, dar când țin prelegeri și scriu despre aceste subiecte doar din punctul de vedere omenesc, pretinșii oameni de știință ajung fără îndoială la concluzii greșite. Dacă nu sunt călăuzite de Cuvântul lui Dumnezeu în cercetările lor, mințile cele mai mari ajung să fie încurcate în încercările lor de a cerceta relația dintre știință și revelație. Creatorul și lucrările Sale se află dincolo de capacitatea lor de înțelegere, iar pentru că ei nu pot să le explice prin legile naturale, istoria Bibliei este considerată nedemnă de încredere. Cei care se îndoiesc de veridicitatea rapoartelor Vechiului și Noului Testament vor fi conduși să facă încă un pas mai departe și să se îndoiască de existența lui Dumnezeu, iar apoi, după ce au părăsit ancora, sunt lăsați să se izbească de stâncile necredinței.SA3 168.4

Moise a scris sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu, iar o teorie corectă a geologiei nu va pretinde niciodată că a făcut descoperiri care nu pot fi armonizate cu declarațiile lui. Ideea de care se poticnesc mulți, și anume că Dumnezeu nu a creat materia când a adus lumea la existență, limitează puterea Sfântului lui Israel. SA3 168.5

Verificați știința prin Cuvântul lui Dumnezeu. — Când constată că sunt incapabili să-L înțeleagă pe Creator și să explice lucrările Sale prin cunoștințele lor științifice nedesăvârșite, mulți se îndoiesc de existența lui Dumnezeu și îi atribuie naturii puterea Sa infinită. Acești oameni au pierdut simplitatea credinței și se îndepărtează mult de Dumnezeu în mintea și în spiritul lor. Este nevoie de o credință neclintită în divinitatea Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu. Biblia nu trebuie să fie verificată prin ideile științifice ale oamenilor, ci știința trebuie să fie verificată prin standardul acesta care nu greșește. Când Biblia face declarații cu privire la fapte din natură, știința poate fi comparată cu afirmațiile Cuvântului scris, iar o înțelegere corectă a ambelor va dovedi [308] întotdeauna că sunt în armonie. Una nu o contrazice pe cealaltă. Întregul adevăr, fie din natură, fie din revelație, este în acord.SA3 168.6

Pentru mintea celor cu adevărat înțelepți, cercetarea științifică va deschide domenii vaste de gândire și de informare. Ei Îl vor vedea pe Dumnezeu în lucrările Sale și Îl vor lăuda. El va fi pentru ei Cel Dintâi și Cel mai bun, iar mintea lor va fi concentrată asupra Lui. Din cauza neștiinței lor, necredincioșii care citesc Biblia doar cu scopul de a o lua în derâdere pretind că găsesc contradicții categorice între știință și revelație. Totuși felul în care omul Îl măsoară pe Dumnezeu nu va fi niciodată corect. Mintea lipsită de iluminarea Duhului lui Dumnezeu va fi întotdeauna în întuneric cu privire la puterea Sa.SA3 169.1

Lucrurile duhovnicești trebuie înțelese duhovnicește. Cei care nu au o legătură vitală cu Dumnezeu sunt purtați într-o parte și în alta. Ei pun în față părerile oamenilor și lasă în spate Cuvântul lui Dumnezeu. Ei caută să înțeleagă afirmațiile omenești care spun că pedepsirea păcatului este contrară caracterului binevoitor al lui Dumnezeu și, în timp ce stăruie asupra bunătății infinite, încearcă să uite că există și o dreptate infinită. SA3 169.2

Când vom avea concepții corecte cu privire la puterea, măreția și maiestatea lui Dumnezeu și cu privire la slăbiciunea omului, vom disprețui presupunerile înțelepciunii așa-zișilor mari oameni ai lumii, care nu au nimic din noblețea Cerului în caracterul lor. Nu există niciun motiv pentru care oamenii să fie lăudați sau înălțați. Nu există niciun motiv ca părerile oamenilor învățați să fie crezute, dacă ei vor să compare lucrurile divine cu concepțiile lor pervertite. Cei care Îi slujesc lui Dumnezeu sunt singurii ale căror opinii și exemple pot fi urmate în siguranță. O inimă sfințită ascute și dezvoltă puterile mintale. O credință vie în Dumnezeu dă energie, dă calm și liniște pentru suflet, întărește și înnobilează caracterul.SA3 169.3

Dumnezeu poate să acționeze mai presus de legile Sale. — Oamenii de știință cred că, prin concepțiile lor largi, sunt în stare să înțeleagă înțelepciunea lui Dumnezeu, lucrurile pe care le-a făcut El sau pe care poate să le facă. Este foarte răspândită ideea că Dumnezeu [309] este limitat și îngrădit de propriile legi. Oamenii fie neagă, fie ignoră existența Lui, fie cred că pot să explice totul prin legile naturale, chiar și lucrările Duhului Său asupra inimii omenești. De aceea, ei încetează să aibă respect față de Numele Său sau să se teamă de puterea Sa. În timp ce cred că reușesc să câștige totul, ei vânează baloane de săpun și pierd ocaziile prețioase de a ajunge să Îl cunoască pe Dumnezeu. Ei nu cred în supranatural, nici nu înțeleg că Autorul legilor naturii este capabil să acționeze mai presus de aceste legi. Ei neagă cerințele lui Dumnezeu și neglijează interesele sufletului lor, dar existența Sa, caracterul Său, legile Sale constituie fapte pe care gândirea unor oameni cu realizările cele mai înalte nu este în stare să le răstoarne.SA3 169.4

Pana inspirației descrie puterea și maiestatea lui Dumnezeu astfel: „Cine a măsurat apele cu mâna lui? Cine a măsurat cerurile cu palma și a strâns țărâna pământului într-o treime de măsură? Cine a cântărit munții cu cântarul, și dealurile, cu cumpăna? Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă din vadră, sunt ca praful pe o cumpănă; El ridică ostroavele ca pe un bob de nisip. Libanul n-ajunge pentru foc, și dobitoacele lui n-ajung pentru arderea-de-tot. Toate neamurile sunt ca o nimica înaintea Lui, nu sunt decât nimicnicie și deșertăciune. (...) El șade deasupra cercului pământului, și locuitorii lui sunt ca niște lăcuste înaintea Lui; El întinde cerurile ca o maramă subțire și le lățește ca un cort, ca să locuiască în el” (Isaia 40,12-22).SA3 169.5

Caracterul lui Dumnezeu descoperit prin lucrările Sale. — Natura este o putere, dar Dumnezeul naturii este nelimitat în putere. Prin lucrările Sale este explicat caracterul Său. Cei care Îl judecă pe Dumnezeu privind lucrarea mâinilor Sale, și nu pe baza presupunerilor marilor oameni, vor vedea prezența Sa în toate lucrurile. Ei văd zâmbetul Său în lumina voioasă a soarelui și dragostea și grija Sa față de om, în câmpiile bogate din timpul toamnei. Chiar și podoabele pământului, așa cum sunt văzute în iarba de pe pajiștile verzi, în florile frumoase de toate nuanțele și în pomii înalți și diferiți ai pădurii, toate mărturisesc despre [310] grija părintească plină de duioșie a Dumnezeului nostru și despre dorința Sa de a-i face fericiți pe copiii Săi.SA3 169.6

Puterea marelui Dumnezeu va fi exercitată pentru aceia care se tem de El. Ascultați cuvintele profetului: „Nu știi? N-ai auzit? Dumnezeul cel veșnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu obosește, nici nu ostenește; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui ce cade în leșin. Flăcăii obosesc și ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul își înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc” (versetele 28-31).SA3 170.1

În Cuvântul lui Dumnezeu sunt puse multe întrebări la care cercetătorii cei mai profunzi nu vor putea să răspundă niciodată. Atenția este atrasă asupra acestor subiecte pentru a ne arăta cât de multe lucruri sunt, chiar și printre lucrurile obișnuite ale vieții de zi cu zi, pe care mințile limitate, cu toată înțelepciunea cu care se laudă, nu vor putea să le înțeleagă niciodată pe deplin.SA3 170.2

Știința este un ajutor pentru înțelegerea lui Dumnezeu. — Toate sistemele filosofice concepute de oameni au condus la confuzie și la rușine atunci când Dumnezeu nu a fost recunoscut și onorat. Pierderea credinței în Dumnezeu este ceva îngrozitor. Odată ce credința în Cuvântul Său este pierdută, prosperitatea nu mai poate fi o mare binecuvântare nici pentru popoare, nici pentru indivizi. Nimic nu este cu adevărat mare, cu excepția lucrurilor care tind spre veșnicie. Adevărul, dreptatea, mila, curăția și dragostea de Dumnezeu sunt nepieritoare. Când au aceste calități, oamenii sunt aduși la o relație apropiată cu Dumnezeu și sunt candidați pentru cea mai înaltă poziție la care poate să aspire neamul omenesc. Ei vor desconsidera laudele omenești și vor fi mai presus de dezamăgire, oboseală, certuri și lupte pentru supremație.SA3 170.3

Cel al cărui suflet este plin de Duhul lui Dumnezeu va învăța lecțiile încrederii depline. El va lua Cuvântul scris ca fiind sfătuitorul și călăuzitorul lui și va găsi în știință un ajutor pentru a-L înțelege pe Dumnezeu, dar nu va ajunge îngâmfat decât dacă, în orbirea înălțării de sine, va ajunge un nebun în ideile lui despre Dumnezeu. [311] — Signs of the Times, 13 martie 1884SA3 170.4

Regulile și principiile religiei constituie primii pași în obținerea cunoașterii și se află la însăși temelia adevăratei educații. Cunoașterea și știința trebuie să primească putere de la Duhul lui Dumnezeu, în scopul de a sluji scopurilor celor mai nobile. Numai creștinul poate să folosească în mod corect cunoașterea. În scopul de a fi pe deplin prețuită, știința trebuie să fie privită dintr-o perspectivă religioasă. Atunci, toți se vor închina Dumnezeului științei. — Manuscrisul 30, 1896SA3 170.5