50 - SUBAPRECIEREA PIONIERILOR

Este posibil să relatăm lucrurile care s-au întâmplat în legătură cu experiența din trecut a poporului lui Dumnezeu în așa fel încât să facem ca experiența aceasta să pară a fi ridicolă și discutabilă. Nu este cinstit să luăm anumite aspecte ale lucrării și să le separăm de întregul ei. Dacă procedăm astfel, poate fi prezentat un amestec de adevăr și minciună de care vrăjmașii noștri se vor folosi cu succes spre dezavantajul adevărului și pentru a împiedica lucrarea lui Dumnezeu. (...)SA3 188.1

Niciunul dintre frații noștri să nu-și imagineze că Îi face un serviciu lui Dumnezeu când prezintă defectele acelora care au îndeplinit o lucrare bună, măreață și vrednică, trudind pentru a le descoperi oamenilor căzuți solia harului și pentru mântuirea sufletelor care pier. Să presupunem că frații aceștia au trăsături de caracter deficitare, pe care le-au moștenit de la părinții lor greșiți. Oare aceste defecte trebuie să fie vânate și scoase în evidență?SA3 188.2

Oare oamenii pe care Dumnezeu i-a ales pentru a duce mai departe lucrarea Reformei împotriva papalității și idolatriei trebuie să fie înfățișați într-o lumină discutabilă? Steagul conducătorului sinagogii lui Satana a fost înălțat și se părea că ideile false au înaintat triumfătoare, dar, prin harul pe care li l-a dat Dumnezeu, reformatorii au luptat cu succes [343] împotriva oștirii întunericului. Mi-au fost descoperite evenimente din istoria reformatorilor. Știu că Domnul Isus și îngerii Săi au urmărit cu un interes profund lupta împotriva puterii lui Satana, care și-a asociat oștirile cu oamenii răi în scopul de a stinge lumina divină, focul Împărăției lui Dumnezeu. Pentru Hristos, reformatorii au suferit batjocura, disprețul și ura oamenilor care nu Îl cunoșteau pe Dumnezeu. Ei au fost tratați rău și persecutați chiar până la moarte, pentru că nu au vrut să renunțe la credința lor. Dacă se încumetă cineva să se atingă de oamenii aceștia și să expună înaintea lumii greșelile și defectele lor, să nu uite că are de a face cu Hristos în persoana sfinților Săi. (...)SA3 188.3

O mustrare adresată unui autor adventist. — Ai făcut publice greșelile și defectele copiilor lui Dumnezeu și, procedând astfel, L-ai dezonorat pe Dumnezeu și L-ai dezonorat pe Isus Hristos. Eu nu aș fi prezentat lumii lucrurile pe care le-ai scris tu nici dacă mi-aș fi pierdut mâna dreaptă. Tu nu ți-ai dat seama ce influență va avea lucrarea ta. (...)SA3 188.4

Domnul nu te-a chemat să-i prezinți publicului lucrurile acestea ca fiind o istorie adevărată a poporului nostru. Lucrarea ta ne va obliga să trudim pentru a arăta motivul care i-a făcut pe frații aceștia să adopte poziții extreme și pentru a prezenta circumstanțele care îi îndreptățesc pe cei asupra cărora articolele tale au adus suspiciune și reproș.SA3 188.5

Ai prezentat o imagine deformată. — Tu nu ai luat parte la experiența timpurie a oamenilor despre care ai scris și care au fost depuși la odihnă după truda lor. Tu ai prezentat doar o imagine parțială, deoarece nu ai prezentat faptul că puterea lui Dumnezeu a conlucrat în munca lor, chiar dacă ei au făcut unele greșeli. Tu ai scos în evidență înaintea lumii greșelile fraților, dar nu ai arătat faptul că Dumnezeu a lucrat pentru a corecta greșelile acestea și pentru a îndrepta lucrurile discutabile. Cei ce ni se împotrivesc vor răspândi materialul care a fost pus în mâinile lor de cei din poporul nostru. Tu ai enumerat greșelile apostolilor de la început, greșelile acelora care au fost [344] prețioși în ochii Domnului în zilele lui Hristos.SA3 188.6

Când prezinți pozițiile extremiste care au fost adoptate de solii lui Dumnezeu, crezi că vei inspira încredere în lucrarea Domnului pentru timpul acesta? Lasă-L pe Dumnezeu să descopere, prin inspirație, greșelile copiilor Săi ca să fie pentru învățătură și mustrare, dar nu îngădui ca buze și condeie limitate să se ocupe de acele aspecte ale experienței poporului lui Dumnezeu care vor avea tendința de a încurca și de a întuneca mințile. Nimeni să nu atragă atenția asupra greșelilor celor a căror lucrare generală a fost acceptată de Dumnezeu. Articolele pe care le-ai prezentat nu vor lăsa în mintea celor ce le citesc o impresie adevărată și corectă cu privire la lucrarea și lucrătorii noștri. (...)SA3 188.7

Copiii lui Dumnezeu sunt foarte prețioși în ochii Săi, iar aceia care micșorează prin scrieri sau vorbire influența chiar și a celui mai neînsemnat dintre cei ce cred în Isus Hristos sunt înscriși în rapoartele cerului ca fiind niște oameni care Îl rănesc pe Domnul Însuși. „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.” Trebuie să ne aducem aminte că este necesar să veghem cu atenție asupra gândurilor, simțămintelor, cuvintelor și faptelor noastre, ca nu cumva să-L lovim și să-L rănim pe Mântuitorul în persoana sfinților Săi, deoarece El ne-a spus cu claritate că Se identifică pe Sine cu omenirea suferindă. Niciunul dintre credincioșii Săi nu va primi cinstea unei cununi a vieții în împărăția slavei dacă nu a trecut prin lupte și încercări aspre. Toți cei care câștigă în alergarea pentru cununa nepieritoare vor trebui să se străduiască în conformitate cu regulile.SA3 189.1

Nu întoarceți armele împotriva soldaților lui Hristos. — Noi trebuie să ne îndreptăm armele împotriva dușmanilor noștri, dar să nu le întoarcem niciodată împotriva acelora care primesc ordinele de marș de la Împăratul împăraților, care luptă plini de curaj în bătăliile Domnului domnilor. Nimeni să nu-și îndrepte arma spre un soldat pe care Dumnezeu îl recunoaște, pe care Dumnezeu l-a trimis să vestească o solie specială pentru lume și să îndeplinească o lucrare specială.SA3 189.2

S-ar putea ca soldații lui Hristos să nu fie întotdeauna desăvârșiți în acțiunile lor, dar greșelile lor nu ar trebui să-i determine pe camarazii lor [345] să spună cuvinte care îi vor slăbi, ci cuvinte care îi vor întări și îi vor ajuta să recupereze terenul pierdut. Ei nu ar trebui să dezonoreze slava lui Dumnezeu și să-i dea un avantaj dușmanului celui mai înverșunat al Împăratului lor.SA3 189.3

Tovarășii noștri soldați să nu fie aspri și să nu fie niște judecători neînțelegători ai camarazilor lor, exagerând la maximum fiecare defect. Să nu dea pe față atributele lui Satana, ajungând să fie pârâșii fraților lor. Vom ajunge să fim prezentați greșit și fals de către lume, în timp ce noi susținem adevărul și apărăm Legea lui Dumnezeu care este călcată în picioare, dar nimeni să nu dezonoreze lucrarea lui Dumnezeu, făcând publice unele greșeli pe care ar putea să le săvârșească soldații lui Hristos, atunci când aceste greșeli sunt văzute și corectate de cei care au adoptat o poziție greșită. (...)SA3 189.4

Cei care expun fără înțelepciune greșelile fraților lor vor fi acuzați de Dumnezeu pentru un păcat cu mult mai mare decât păcatul celui care face un pas greșit. Criticarea și condamnarea fraților sunt considerate ca fiind criticarea și condamnarea lui Hristos. — Scrisoarea 48, 1894SA3 189.5