10 - CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII SOLUL DOMNULUI
Relatarea unor experiențe avute în calitate de sol al lui Dumnezeu. — Timp de o jumătate de secol, eu am fost solul Domnului și, atâta vreme cât voi trăi, voi continua să vestesc soliile pe care Dumnezeu mi le dă pentru poporul Său. Eu nu îmi atribui slava. În tinerețe, Domnul m-a făcut să fiu solul Său pentru a le transmite celor din poporul Său mărturii de încurajare, avertizare și mustrare. Timp de șaizeci de ani, eu am comunicat cu solii cerești și am învățat fără încetare despre lucrurile divine și despre modul în care lucrează Dumnezeu continuu pentru a aduce sufletele de la ideile false ale căilor lor la lumina căilor Sale.SA3 36.1
Multe suflete au fost ajutate, deoarece au crezut că soliile care îmi erau date erau trimise ca o expresie a milei față de cei greșiți. Când i-am văzut pe cei ce aveau nevoie de o schimbare a experienței lor creștine, le-am spus lucrul acesta pentru binele lor prezent și veșnic. Atâta vreme cât Domnul îmi cruță viața, eu îmi voi face lucrarea cu credincioșie, indiferent dacă oamenii vor primi și vor asculta sau nu. Lucrarea care mi-a fost dată este foarte clară, iar eu doresc să primesc harul de a fi ascultătoare.SA3 36.2
Îl iubesc pe Dumnezeu. Îl iubesc pe Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și simt un interes puternic pentru binele fiecărui suflet care se declară a fi un copil al lui Dumnezeu. Sunt hotărâtă să fiu un ispravnic credincios [72] atâta vreme cât Domnul îmi va cruța viața. Nu voi înceta să lucrez, nici nu mă voi descuraja.SA3 36.3
Totuși, timp de mai multe luni, sufletul meu a trecut printr-o agonie puternică, din cauza acelora care au primit ideile fanteziste ale lui Satana și le-au transmis și altora, dând orice fel de interpretare care poate fi concepută pentru a nimici încrederea în solia Evangheliei pentru această generație din urmă și în lucrarea specială pe care mi-a dat-o Dumnezeu. Știu că Domnul mi-a dat lucrarea aceasta și nu am nicio scuză de prezentat pentru nimic din ce am făcut.SA3 36.4
În experiența mea, eu primesc fără încetare dovezi despre puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu, care îmi susține trupul și sufletul pe care le-am consacrat Domnului. Eu nu îmi aparțin. Am fost cumpărată cu un preț și am o asemenea siguranță că Domnul lucrează pentru mine, încât trebuie să recunosc harul Său îmbelșugat. (…)SA3 36.5
De ce să mă plâng? Domnul m-a făcut să îmi revin din boală de atâtea ori, m-a susținut în mod minunat, așa că nu pot să mă îndoiesc niciodată. Am atât de multe dovezi inconfundabile ale binecuvântărilor Sale speciale, încât nu mi-ar fi cu putință să mă îndoiesc. El îmi dă libertatea de a mă exprima, prezentând adevărul Său în fața unui număr mare de oameni. Ajutorul Său deosebit îmi este dat nu numai când stau în fața unor adunări numeroase, ci și când îmi folosesc pana și mi se fac descoperiri minunate cu privire la trecut, prezent și viitor. — Scrisoarea 86, 1906SA3 36.6
Primirea capacității de exprimare. — Dintre toate asigurările prețioase pe care mi le-a dat Dumnezeu cu privire la lucrarea mea, niciuna nu a fost mai valoroasă pentru mine decât faptul că El mi-a dat capacitatea de a mă exprima oriunde a trebuit să merg. În locurile unde se manifesta împotrivirea cea mai mare, orice glas a fost adus la tăcere. Eu am rostit solia clară pentru poporul nostru și pentru o mulțime de ascultători, iar cuvintele mele au fost primite ca și când ar fi venit de la Domnul. — Scrisoarea 84, 1909SA3 36.7
[73] Solia lui Ellen G. White a fost consecventă de-a lungul anilor. — La adunarea de duminică după-amiază au participat mulți locuitori din Battle Creek. Ei au ascultat cu cea mai mare atenție. La adunarea aceasta, am avut ocazia de a declara cu fermitate că nu mi-am schimbat concepțiile. Binecuvântarea Domnului a venit asupra multora dintre cei care au auzit cuvintele rostite. Eu am spus: „Poate că sunteți dornici să știți ce crede Ellen White. Ați auzit-o vorbind de multe ori. (…) Ea are de făcut pentru Domnul aceeași lucrare pe care a avut-o atunci când li s-a adresat celor din Battle Creek, cu mulți ani în urmă. Ea a primit învățăturile de la Același Călăuzitor. Porunca pe care a primit-o este următoarea: «Scrie soliile pe care ți le dau, pentru ca oamenii să le poată avea.” Aceste solii au fost scrise așa cum mi le-a dat Dumnezeu.” — Scrisoarea 39, 1905SA3 37.1
Încrederea lui E. G. White în Sursa Divină a descoperirilor primite. — Ce luptă sunt obligată să duc! Frații mei par să mă judece pentru că iau poziții care li se par a nu fi necesare. Ei nu văd că Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, mi-a făcut descoperiri care nu pot fi contrazise sau combătute cu succes. Nimic nu poate să șteargă lucrurile care mi-au fost prezentate și care au fost întipărite pe tăblițele sufletului meu. Toate împotrivirile sau contestațiile făcute pentru a anula efectul mărturiei mele nu au alt efect, decât să mă constrângă, prin îndemnul Duhului lui Dumnezeu, să le repet cu mai multă hotărâre și să stau de partea luminii descoperite cu toată puterea pe care mi-a dat-o Dumnezeu. — Manuscrisul 25, 1890SA3 37.2
Înfruntați pericolul în mod categoric. — Satana va continua să aducă teoriile lui false și să pretindă că ideile lui sunt adevărate. Duhurile amăgitoare sunt la lucru. Eu trebuie să înfrunt pericolul în mod categoric, negând dreptul oricui de a folosi scrierile mele în așa fel încât să slujească planurilor Diavolului de a-i ademeni și a-i amăgi pe cei din poporul lui Dumnezeu. El mi-a cruțat viața pentru a putea să prezint mărturiile pe care le-am primit, pentru a apăra lucrurile pe care le apără [74] Dumnezeu și pentru a condamna orice urmă a ideilor fanteziste ale lui Satana. În fanteziile spirituale, lucrurile vor veni unele după altele pentru a-i înșela, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși. — Manuscrisul 126, 1905SA3 37.3
Neclintită de împotrivire. — Chiar dacă împotriva mea vor fi lansate cele mai mari serii de atacuri, eu nu voi schimba nici în cea mai mică măsură misiunea și lucrarea mea. Noi am fost nevoiți să ne confruntăm cu aceste lucruri din nou și din nou. Domnul mi-a dat solii când aveam numai șaptesprezece ani. (…) Soliile pe Domnul mi le-a dat au venit în linie dreaptă, de la o lumină la alta, înainte și în sus, de la un adevăr la alt adevăr, mai avansat. — Manuscrisul 29, 1897SA3 37.4
Nicio pretenție la titlul de „profet”. — Pe parcursul cuvântării, am spus că nu am pretins a fi profet. Unii au fost surprinși de declarația aceasta și, având în vedere că s-a vorbit atât de mult despre lucrul acesta, voi da o explicație. Alții sunt cei care m-au numit profet, dar eu nu mi-am atribuit niciodată titlul acesta. Eu nu am simțit că este datoria mea să mă autodenumesc astfel. În zilele noastre, cei care pretind cu îndrăzneală că sunt profeți sunt adesea o rușine pentru lucrarea lui Hristos.SA3 37.5
Lucrarea mea include mult mai mult decât semnifică numele acesta. Eu mă consider un sol căruia Domnul i-a încredințat o solie pentru poporul Său. — Scrisoarea 55, 1905 (în Solii alese, cartea 1, p. 35, 36; în ediția în limba română, p. 33)SA3 37.6
Lucrarea unui profet și chiar mai mult. — Sunt sfătuită să nu mă las împiedicată în lucrarea mea de aceia care fac tot felul de presupuneri cu privire la natura ei și ale căror minți se luptă cu atât de multe probleme încurcate în legătură cu presupusa lucrare a unui profet. Misiunea mea cuprinde lucrarea unui profet, dar nu se oprește acolo. Ea cuprinde mult mai mult decât poate să înțeleagă mintea acelora care au semănat semințele necredinței. — Scrisoarea 244, 1906 (adresată prezbiterilor bisericii din Batle Creek; vezi Solii alese, cartea 1, p. 36; în ediția în limba română, p. 33)SA3 37.7
Nicio apărare a propriei poziții. — Sunt foarte tristă, deoarece frații J și K au adoptat această poziție. (…) Poate că întrebați: „Ce efect are aceasta asupra ta?” [75] Doar întristare, dar [am] pace, și liniște deplină și încredere în Isus. Eu nu voi rosti nici zece cuvinte pentru a-mi apăra poziția sau misiunea. Nu voi căuta să prezint dovezi cu privire la lucrarea mea. „După roadele lor îi veți cunoaște” (Matei 7,20). — Scrisoarea 14, 1897SA3 38.1
Urmările lăsate în seama lui Dumnezeu. — Uneori, în timpul nopții, sunt foarte împovărată. Mă scol din pat, merg prin cameră, mă rog Domnului să mă ajute să port povara și să nu spun nimic pentru a-i face pe oameni să creadă că solia pe care mi-a dat-o El este adevărată. Când pot să pun povara aceasta asupra Domnului, sunt realmente liberă. Mă bucur de o pace pe care nu pot să o exprim. Mă simt înălțată, ca și când aș fi purtată de brațele veșnice, iar pacea și bucuria îmi umplu sufletul.SA3 38.2
Mi se aduce aminte din nou și din nou că nu trebuie să încerc să risipesc confuzia și contradicția dintre credință și simțămintele și necredința care sunt exprimate. Eu nu trebuie să mă descurajez, ci să rostesc cuvintele Domnului cu autoritate și să las în seama Lui toate urmările.SA3 38.3
Marele Medic mă îndrumă să rostesc cuvintele pe care mi le dă Domnul, indiferent dacă oamenii vor asculta sau nu vor suporta să asculte. Mi se spune că nu am nimic de-a face cu rezultatele, că Dumnezeu, chiar Domnul Iehova, mă va păstra în pace deplină, dacă mă voi odihni în dragostea Sa și voi face lucrarea pe care mi-a dat-o El. — Scrisoarea 146, 1902SA3 38.4
Nu voi da pe față acele păcate care le sunt cunoscute doar celor implicați. — Frații tăi, sau mulți dintre ei, nu cunosc lucrurile pe care le cunoști doar tu însuți și Domnul. (…) M-am hotărât să nu dau pe față păcatele celor care declară a crede adevărul, ci îi voi lăsa pe ei să mărturisească aceste lucruri. — Scrisoarea 113, 1893SA3 38.5
E. G. White a beneficiat de soliile vestite. — Doresc mult să vorbesc pentru adunări mari, știind că solia nu vine de la mine însămi, ci este constituită din cuvintele pe care Domnul le întipărește în mintea mea pentru ca eu să le rostesc. Eu nu sunt lăsată singură când stau înaintea oamenilor cu o solie. Când mă aflu [76] în fața oamenilor, mi se pare că îmi sunt descoperite lucrurile cele mai prețioase ale Evangheliei, că iau parte la solia Evangheliei și mă hrănesc din Cuvânt la fel de mult ca oricare dintre ascultători. Predicile îmi fac bine, deoarece am descoperiri noi de fiecare dată când deschid gura pentru a le vorbi oamenilor.SA3 38.6
Nu pot să mă îndoiesc niciodată de misiunea mea, deoarece sunt părtașă a privilegiilor și sunt hrănită și însuflețită, știind că sunt chemată prin harul lui Hristos. De fiecare dată când le prezint oamenilor adevărul și le atrag atenția la viața veșnică pe care Hristos ne-a făcut cu putință să o obținem, eu sunt la fel de binecuvântată ca ei de descoperirile cele mai frumoase ale harului, dragostei și puterii arătate de Dumnezeu pentru binele celor din poporul Său, prin îndreptățirea și împăcarea cu Dumnezeu. — Manuscrisul 174, 1903SA3 38.7
Privilegiul de a fi solul lui Dumnezeu. — Sunt foarte recunoscătoare că Domnul mi-a dat privilegiul de a fi solul Său pentru a le transmite altora adevărul prețios. — Scrisoarea 80, 1911SA3 38.8