Siguranța prezentă a mântuirii

Păcătosul care piere poate să spună: „Eu sunt un păcătos pierdut, dar Hristos a venit să-i caute și să-i mântuiască pe cei pierduți. Hristos spune: «Eu am venit să chem la pocăință nu pe cei neprihăniți, ci pe cei păcătoși» (Marcu 2,17). Eu sunt un păcătos, dar El a murit pe crucea de pe Golgota pentru a mă mântui pe mine. Nu trebuie să mai rămân nemântuit nici măcar o clipă. El a murit și a înviat pentru îndreptățirea mea și mă va mântui acum. Primesc iertarea pe care a făgăduit-o El.” — „Îndreptățit prin credință” (articol publicat în 1793), p. 7, (retipărit în Solii alese, vol. 1, p. 392; în ediția în limba română, p. 338)SA3 195.7

Acela care se pocăiește și primește darul vieții Fiului lui Dumnezeu nu poate fi biruit. Dacă se bazează pe natura divină, prin credință, el ajunge să fie un copil al lui Dumnezeu. El se roagă și crede. Când este ispitit și încercat, el cere puterea pe care Hristos i-a dăruit-o cu prețul vieții Sale și biruiește prin harul Său. Fiecare păcătos trebuie să înțeleagă lucrul acesta. El trebuie să se pocăiască, să creadă în puterea lui Hristos și să primească puterea Sa care îl mântuiește și îl păzește de păcat. Cât de recunoscători ar trebui să fim pentru darul exemplului lui Hristos! — Review and Herald, 28 ianuarie 1909SA3 195.8