29 - SABATUL: PRINCIPII CĂLĂUZITOARE PENTRU RESPECTAREA SABATULUI

Sabatul este un semn pentru lume cu privire la credincioșie. — Din stâlpul de nor, Isus „i-a vorbit lui Moise și a zis: «Vorbește copiilor lui Israel și spune-le: Să nu care cumva să nu țineți Sabatele Mele, căci acesta va fi, între Mine și voi și urmașii voștri, un semn după care se va cunoaște că Eu sunt Domnul care vă sfințesc»” (Exodul 31,12.13). Sabatul este un legământ dat de Dumnezeu omului — un semn al relației care există între Creator și făpturile create de El. Prin respectarea memorialului creării lumii în șase zile și al odihnei Creatorului în ziua a șaptea, sfințind Sabatul în conformitate cu poruncile Sale, israeliții aveau să declare înaintea lumii credincioșia lor față de singurul Dumnezeu viu și adevărat, Suveranul universului.SA3 138.1

Prin respectarea Sabatului, creștinii trebuie să-i prezinte lumii fără încetare o mărturie credincioasă cu privire la cunoașterea Dumnezeului celui adevărat și viu, care Se deosebește de toți zeii falși, deoarece Domnul Sabatului este Creatorul cerurilor și al pământului, Cel înălțat mai presus de toți zeii.SA3 138.2

„Să țineți Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt. (...) Să lucrezi șase zile; dar a șaptea este Sabatul, ziua de odihnă închinată Domnului. [257] Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat. Acesta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic; căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat” (versetele 14-17). — Manuscrisul 122, 1901SA3 138.3

Sfaturi timpurii cu privire la Sabat și la copii. — Casa lui Dumnezeu este profanată, iar Sabatul este călcat de copiii credincioșilor păzitori ai Sabatului. Ei aleargă în jurul casei, se joacă, vorbesc și își manifestă temperamentul rău chiar și în adunările în care sfinții vin să-I dea slavă lui Dumnezeu și să I se închine în frumusețea sfințirii. Locul care ar trebui să fie sfânt, unde ar trebui să domnească o liniște sfântă și unde ar trebui să fie o ordine desăvârșită, simplitate și umilință, este făcut să fie un adevărat Babilon și un loc în care domnește confuzia, dezordinea și lipsa de bună-cuviință. Acest fapt este suficient pentru a-L alunga pe Dumnezeu din adunările noastre și pentru a face să se aprindă mânia Sa, deoarece Lui nu-I va face plăcere să iasă împreună cu armatele lui Israel pentru a lupta împotriva vrăjmașilor noștri.SA3 138.4

Dumnezeu nu va da biruință în adunarea de la _______. Vrăjmașii credinței noastre au triumfat. Dumnezeu a fost nemulțumit. Mânia Sa este aprinsă, când casa Lui este făcută să fie asemenea Babilonului. (...)SA3 138.5

Mai presus de toate, aveți grijă de copiii voștri în Sabat! Nu-i lăsați să calce Sabatul, deoarece voi înșivă îl călcați în același fel, dacă îi lăsați pe copiii voștri să îl calce. Când le îngăduiți copiilor voștri să se joace în Sabat, Dumnezeu vă consideră a fi niște călcători ai poruncilor. Voi călcați Sabatul Său. — Manuscrisul 3, 1854SA3 138.6

Fără dezordine sau gălăgie. — Să nu veniți la masă cu agitație. Zgomotul nestăpânit și certurile nu ar trebui să fie îngăduite în nicio zi din săptămână, dar în Sabat toți trebuie să respecte liniștea. Nu ar trebui să se audă niciodată o poruncă rostită cu ton ridicat, dar în Sabat lucrul acesta este întru totul nepotrivit. Aceasta este ziua sfântă a lui Dumnezeu, ziua pe care El a pus-o deoparte pentru a [258] comemora lucrările Sale creatoare, o zi pe care El a sfințit-o. — Manuscrisul 57, 1897SA3 138.7

Căutarea propriilor plăceri. — Le spun celor care declară că sunt adventiști de ziua a șaptea: Puteți voi să pretindeți să fie pus asupra voastră sigiliul viului Dumnezeu? Puteți voi să declarați că sunteți sfințiți prin adevăr? Ca popor, noi nu am acordat importanță Legii lui Dumnezeu așa cum ar fi trebuit. Suntem în pericolul de a ne satisface propriile plăceri în ziua Sabatului. — Scrisoarea 258, 1907SA3 139.1

Nu este o zi pentru căutarea plăcerilor, înot sau jocul cu mingea. — Dumnezeu dorește ca toate darurile Sale să fie prețuite. Orice lucru mărunt trebuie să fie prețuit cu atenție, iar noi trebuie să fim precauți pentru a ne familiariza cu nevoile celorlalți. Tot ce avem din adevărul Bibliei nu este doar pentru beneficiul nostru, ci pentru a le fi împărtășit altor suflete, iar acesta trebuie să fie întipărit în mințile omenești prin cuvinte amabile, pentru a pregăti calea prin care adevărul se va revărsa în valuri îmbelșugate pentru alte suflete.SA3 139.2

Fiecare minune săvârșită de Domnul Hristos a fost foarte importantă și a avut scopul de a-i arăta lumii că în ziua Sabatului era o mare lucrare de îndeplinit pentru alinarea suferinței omenirii, dar lucrările obișnuite nu trebuiau să fie făcute. Căutarea plăcerilor, jocul cu mingea, înotul nu au fost o necesitate, ci o neglijare păcătoasă a zilei sfinte pe care Iehova a pus-o deoparte. Domnul Hristos nu a săvârșit minuni numai pentru a-Și arăta puterea, ci, întotdeauna, spre a-l înfrunta pe Satana, care chinuia omenirea suferindă. Domnul Hristos a venit în lumea noastră pentru a împlini nevoile celor suferinzi, pe care Satana îi tortura.SA3 139.3

Spălarea vaselor în Sabat. — Dorim să-i îndemnăm pe toți să nu spele vasele în Sabat, dacă lucrul acesta poate fi evitat. Dumnezeu este dezonorat de orice lucrare care nu este necesară, dar este făcută în ziua Sa sfântă. Nu este deloc nepotrivit ca vasele să fie lăsate nespălate până la încheierea Sabatului, dacă lucrul acesta poate fi făcut. — Scrisoarea 104, 1901SA3 139.4

Sabatul este o zi de închinare. — Primul Sabat din Săptămâna de Rugăciune a fost o zi de activitate intensă. De la „Sunnyside” [259] și de la școală au fost trimise două echipe și o barcă la Dora Creek, pentru a-i aduce la adunări pe aceia care nu erau în stare să meargă atât de departe. Oamenii fuseseră invitați să își aducă mâncare și să vină la adunări pregătiți să-și petreacă întreaga zi, iar ei au răspuns invitației fără rețineri.SA3 139.5

Unii au fost foarte surprinși de efortul pe care l-am făcut noi în Sabat pentru a-i aduce la adunare. Li se spusese că păzirea duminicii consta în mare parte din lipsa activității fizice și credeau că, deoarece noi eram zeloși în păzirea Sabatului, îl vom respecta în conformitate cu învățăturile fariseilor.SA3 139.6

Noi le-am spus prietenilor noștri că, în domeniul păzirii Sabatului, am studiat exemplul și învățăturile lui Hristos, care Își petrecea adesea Sabatele în efortul serios de a vindeca și de a-i învăța pe alții și că noi credem că o soră care îngrijea o familie bolnavă păzea Sabatul la fel de mult ca una care conducea o grupă din Școala de Sabat; că Domnul Hristos nu a putut să-i mulțumească pe fariseii din zilele Sale și că noi nu ne așteptăm ca eforturile noastre de a-I sluji Domnului să-i mulțumească pe fariseii din zilele noastre. — Review and Herald, 18 octombrie 1898SA3 139.7

Activitățile sfinte și cele obișnuite. — Preoții de la templu munceau mai mult în Sabat decât în celelalte zile. Aceeași muncă în domeniul lucrurilor obișnuite ar fi fost un păcat, dar lucrarea preoților era în slujba lui Dumnezeu. — Hristos, Lumina lumii, p. 285SA3 139.8

Influența mare a exemplului unei biserici de la sediul lucrării. — Sufletul meu era împovărat cu privire la starea bisericii din locul acesta. (...) Era o nevoie atât de mare ca standardul din locul acesta să fie înălțat din multe puncte de vedere, înainte ca o influență corectă și mântuitoare să poată ajunge în alte locuri. Adevărul prezentat aici luase oameni din lume și din alte biserici și îi adusese laolaltă în biserică, dar nu toți cei care mărturiseau a crede adevărul erau sfințiți prin el. (...)SA3 139.9

Dumnezeu îi cheamă pe lucrătorii din misiunea aceasta să înalțe standardul [260] și să-și arate respectul față de cerințele Sale, cinstind Sabatul. (...) Din locul acesta sunt trimise publicații și lucrătorii pleacă pentru a proclama poruncile lui Dumnezeu, de aceea este de importanța cea mai mare ca influența exercitată de această biserică să fie bună, atât prin învățături, cât și prin exemplu. Standardul nu trebuie să fie coborât atât de mult, încât aceia care primesc adevărul să calce poruncile lui Dumnezeu, în timp ce mărturisesc a le respecta. Ar fi cu mult mai bine să-i lăsăm în întuneric până când vor putea să primească adevărul în toată curăția lui.SA3 139.10

Adventiștii de ziua a șaptea sunt priviți de ceilalți. — Unii urmăresc poporul acesta pentru a vedea care este influența adevărului asupra lui. Copiii lumii din veacul acesta sunt mai înțelepți decât copiii luminii, iar când le sunt prezentate cerințele poruncii a patra, ei se uită să vadă cum este respectată de către aceia care declară că ascultă. Ei cercetează viața și caracterul susținătorilor ei ca să vadă dacă sunt în armonie cu mărturisirea lor de credință și, pe baza părerilor formate în felul acesta, mulți sunt influențați într-o măsură foarte mare ca să primească sau să respingă adevărul. Dacă își vor conforma viața cu standardul Bibliei, membrii bisericii vor fi cu adevărat o lumină în lume, o cetate așezată pe un munte. — Manuscrisul 3, 1885SA3 140.1

Importanța și slava Sabatului. — Ieri [10 august 1851] a fost o zi de Sabat și am avut un timp plăcut și plin de slavă. Domnul S-a întâlnit cu noi și slava lui Dumnezeu a venit asupra noastră, iar noi am putut să ne bucurăm și să-I dăm slavă lui Dumnezeu pentru bunătatea Sa nespus de mare față de noi. (...) Am fost luată în viziune. (...)SA3 140.2

Am văzut că noi simțim și înțelegem doar puțin importanța Sabatului, în comparație cu lucrurile pe care încă ar trebui să le înțelegem și să le știm cu privire la importanța și slava lui. Am văzut că noi nu știm ce însemnau cuvintele: „Eu te voi sui pe înălțimile țării, te voi face să te bucuri de moștenirea tatălui tău, Iacov.” Totuși, când ploaia târzie și înviorarea vor veni de la fața Domnului și când va veni slava puterii Sale, vom ști ce înseamnă aceste cuvinte. [261] Atunci vom înțelege mai bine importanța și slava Sabatului. Totuși nu vom înțelege slava și importanța lui până când nu se va face un legământ de pace cu noi, prin cuvântul rostit de Dumnezeu, și până când porțile de mărgăritar ale Noului Ierusalim, care sunt susținute de balamale strălucitoare, nu vor fi deschise, iar vocea plină de voioșie și bucurie a scumpului nostru Domn Isus va fi auzită, o voce mai frumoasă decât orice muzică pe care au auzit-o urechile muritorilor, îndemnându-ne să intrăm. Am văzut că aveam dreptul deplin de a intra în cetate, deoarece păziserăm poruncile lui Dumnezeu, iar cerul, plăcutul cer, este căminul nostru, pentru că am respectat poruncile lui Dumnezeu. — Scrisoarea 3, 1851SA3 140.3