Iubitorii de plăceri îi vor batjocori pe cei credincioși
Cei care au fost iubitori de plăceri și care au fost dispuși să cedeze mândriei, modei și paradei îi vor disprețui pe oamenii conștiincioși, iubitori de adevăr și temători de Dumnezeu, dar, în lucrarea aceasta, ei Îl vor disprețui pe Însuși Dumnezeul cerurilor. (...)SA3 219.1
În Numele Domnului, îi sfătuiesc pe toți credincioșii Săi să aibă încredere în Dumnezeu și să nu înceapă să se pregătească acum să caute o poziție confortabilă pentru orice situație de criză din viitor, ci să-L lase pe Dumnezeu să-i pregătească pentru criza aceea. (...).SA3 219.2
Puterea ta să țină cât zilele tale. — Când creștinul caută să își îndeplinească îndatoririle, iar încercările aspre pe care le anticipează vor veni asupra lui din cauza mărturisirii lui de credință, este firesc, din punct de vedere omenesc, să se gândească la consecințe și să se dea înapoi din fața perspectivelor din viitor, iar lucrurile acestea se vor întâmpla cu siguranță pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestui pământ. Putem să fim încurajați prin încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu și în faptul că Domnul Hristos nu Și-a părăsit niciodată copiii, în calitate de Conducător sigur, în ceasul încercării lor, deoarece noi avem un raport adevărat cu privire la aceia care s-au aflat sub puterile asupritoare ale lui Satana și cu privire la faptul că harul lui Hristos le-a fost dat pe măsura nevoilor din acele zile. Dumnezeu este credincios și nu va îngădui să fim ispitiți mai mult decât vom putea să suportăm. (...)SA3 219.3
Este posibil să fie munți mari de greutăți în calea celor ce vor să împlinească cerințele lui Dumnezeu, fără a sfida, în același timp, [399] legile țării. Cel credincios nu trebuie să facă pregătiri speciale în scopul de a se apăra de încercare, pentru că el este doar o unealtă a lui Dumnezeu și trebuie să înainteze cu singura țintă de a avea mintea și sufletul întărite zi de zi, așa încât să nu sacrifice niciun principiu al integrității lui, dar el nu va face nicio afirmație îndrăzneață, nu va adresa nicio amenințare și nu va declara că va face sau nu un anumit lucru. Pentru că nu știe ce va face până când nu va fi pus la încercare. (...)SA3 219.4
Nu trebuie să-i irităm pe semenii noștri păzitori ai duminicii. — Este nevoie să ne comportăm fără încetare cu toată smerenia. Să nu dăm, prin vreo acțiune lipsită de înțelepciune, nici măcar o singură ocazie ca vrăjmașii noștri să ne acuze că suntem răzvrătiți și că sfidăm legile. Nu ar trebui să simțim că ni s-a poruncit să-i irităm pe semenii noștri care idolatrizează duminica, făcând eforturi de a lucra în prezența lor în mod intenționat în ziua aceea, în scopul de a le demonstra că suntem independenți. Surorile noastre să nu aleagă duminica pentru a spăla rufele în văzul lumii. Nu trebuie să aibă loc niciun fel de manifestări zgomotoase. Să ne gândim cât de îngrozitor de nefericită este amăgirea care a pus stăpânire pe lume și să facem tot ce ne stă în putere, căutând să-i luminăm pe cei ce sunt vrăjmașii noștri cei mai înverșunați. Dacă primește în inimă principiile lucrării lăuntrice a Duhului Sfânt, care trebuie să-l pregătească pentru cer, creștinul nu va întreprinde nicio acțiune pripită sau sfidătoare pentru a stârni mânia împotriva lui Dumnezeu și blasfemia. (...)SA3 219.5
După ce se va încheia timpul de probă, nu vor mai fi martiri în poporul lui Dumnezeu. — După ce Domnul Isus Se va ridica de pe tronul mijlocirii, fiecare caz va fi deja hotărât, iar asuprirea și moartea care ar veni asupra celor din poporul lui Dumnezeu nu ar mai fi atunci o mărturie în favoarea adevărului. (...)SA3 219.6
Vă îndemnăm să luați în considerare pericolul acesta. Lucrul de care trebuie să ne temem cel mai mult este un creștinism de formă. Mulți dintre cei care pretind a crede adevărul vor fi biruiți, deoarece nu Îl cunosc îndeaproape pe Domnul Isus Hristos. Ei nu pot să deosebească vocea Sa de vocea unui străin. Nimeni nu trebuie să fie îngrozit de gândul că va fi doborât, chiar dacă este înconjurat de o apostazie larg răspândită, dacă el are o experiență vie în [400] cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos. Când chipul lui Isus, nădejdea slavei, se află în inimă, și cel lipsit de educație școlară, și cel educat pot să aducă o mărturie în favoarea credinței noastre, spunând: „Eu știu în cine am crezut.” Unii nu vor ști să folosească argumente pentru a arăta că adversarii lor sunt greșiți, deoarece ei nu au avut niciodată avantajele pe care le-au avut alții, totuși acești credincioși nu vor fi biruiți de apostazie, deoarece în inima lor se va afla dovada că au adevărul, iar raționamentele și atacurile cele mai subtile ale lui Satana nu vor putea să-i abată de la cunoașterea adevărului și ei nu vor avea nicio îndoială sau temere cu privire la gândul că ar putea să fie pe o poziție greșită. (...)SA3 219.7
Când ereziile, necredința și imoralitatea umplu țara, vor fi multe cămine modeste în care se vor rosti rugăciuni sincere și pline de umilință pentru aceia care nu au auzit niciodată adevărul și vor fi multe inimi care vor simți în suflet durerea cauzată de dezonoarea adusă lui Dumnezeu. Ideile noastre sunt prea înguste, iar noi suntem niște judecători incapabili, deoarece mulți dintre acei oameni vor fi primiți de Dumnezeu pentru că au îndrăgit fiecare rază de lumină care a strălucit asupra lor. — Manuscrisul 6, 1889SA3 220.1