SCRISOAREA ADRESATĂ DE WILLIAM C. WHITE LUI L. E. FROOM
ÎN 13 DECEMBRIE 1934
Stimate frate Froom,
Am în mână scrisoarea ta din 3 decembrie. Întrebările pe care le pui sunt foarte cuprinzătoare și îmi este destul de dificil să răspund la ele.SA3 252.4
[462] Este adevărat că, în timpul celor peste treizeci de ani de asociere cu Ellen White, eu am avut o încredere totală în lucrarea ei. Știu că ea a primit de la Dumnezeu descoperiri care au fost de o valoare nespusă pentru biserică și pentru lume. Eu nu am analizat atât de amănunțit pe cât doresc frații noștri sursele de informație care au făcut-o în stare să își scrie cărțile.SA3 252.5
Structura de ansamblu a marelui templu al adevărului susținut de scrierile ei i-a fost descoperită cu claritate în viziune. Unele aspecte ale descoperirilor, cum ar fi acelea ale cronologiei profetice, lucrarea de slujire din Sanctuar și schimbările care au avut loc în 1844, i-au fost descoperite de multe ori în mod detaliat, iar faptul acesta a făcut-o în stare să vorbească foarte categoric și cu claritate despre stâlpii de temelie ai credinței noastre.SA3 252.6
Cu privire la unele date istorice, asemenea celor prezentate în Patriarhi și profeți, în Istoria faptelor apostolilor și în Tragedia veacurilor, schițele principale i-au fost descoperite foarte simplu și clar, iar când a ajuns să scrie despre aceste subiecte, ea a fost lăsată să studieze Biblia și istoria pentru a obține datele și legăturile geografice și pentru a completa descrierea detaliilor.SA3 252.7
Ellen White citea repede și a avut o memorie foarte bună. Descoperirile pe care le primise au făcut-o în stare să aibă o înțelegere pătrunzătoare a subiectelor pe care le citea cu rapiditate. Faptul acesta a făcut-o capabilă să aleagă și să își însușească elementele adevărate și să le respingă pe cele greșite sau îndoielnice.SA3 252.8
Ea a citit cu atenție istoria Reformei din secolul al șaisprezecelea. Tatălui meu i-a citit cu voce tare o mare parte din istoria scrisă de D’Aubigné. Ea a fost o cititoare înflăcărată a revistelor religioase și, pe parcursul numeroșilor ani în care Uriah Smith a fost editor la Review, avea obiceiul de a-i cere ca, după ce făcea schimbul de reviste cu alte edituri religioase, să i le trimită și ei, iar ea petrecea o parte din timp răsfoindu-le și alegând lucruri prețioase, care au apărut uneori în Review. [463] Din acestea, ea colecționa și informații cu privire la ce se întâmpla în lumea religioasă.SA3 252.9
Cu privire la studiul cărților, la scurt timp după construirea clădirii din cărămizi care a adăpostit tipografia Editurii Review and Herald, fratelui și sorei White le-a fost oferită o încăpere spațioasă, în partea de nord a etajului al doilea, ca birou pentru activitatea lor editorială. În aceeași parte s-a aflat biblioteca editurii. Pastorul White a făcut referire la ea în scrierile lui și, tot din biblioteca aceasta, Ellen White a ales cărțile pe care le-a considerat bune de citit.SA3 252.10
A fost un fapt remarcabil că, atunci când a trecut în revistă și a citit unele cărți, mintea ei a fost îndrumată spre volumele cele mai utile și spre pasajele cele mai folositoare aflate în acele volume. În prezența mea, ea i-a menționat ocazional tatălui meu experiența ei cu privire la felul în care era călăuzită să cerceteze o carte în care nu se uitase niciodată înainte și experiența ei cu privire la faptul că o deschidea la anumite pasaje care o ajutau să descrie exact lucrurile pe care le văzuse și dorise să le prezinte.SA3 253.1
Presupun că acea istorie scrisă de Bliss s-a aflat în biblioteca respectivă, dar nu știu dacă ea a citit-o sau nu. Nu am auzit-o niciodată menționând cartea aceea în legătură cu lucrarea ei.SA3 253.2
Unele dintre notele explicative aflate în cărțile ei mari au fost scrise de ea, dar majoritatea au fost scrise de J. H. Waggoner, Uriah Smith și M. C. Wilcox, împreună cu Marian Davis.SA3 253.3
Întrebi dacă James White i-a adus lui Ellen White cărți care ar fi putut să o ajute în scrierile ei. Îmi amintesc că, ocazional, ea alegea pasaje interesante pe care le aducea în atenția soțului ei.SA3 253.4
Întrebi dacă ajutoarele ei i-au atras atenția asupra unor declarații despre care credeau că o vor ajuta în scrierile ei. Nu s-a întâmplat nimic de felul acesta înainte de scrierea volumului 4 din seria The Great Controversy, la Healdsburg, [464] în 1883 sau 1884. Apoi s-a întâmplat rareori și a fost legat de detalii minore.SA3 253.5
Când eram în Basel, în 1886, am avut o experiență foarte interesantă cu un grup de traducători. Am constatat că frații noștri din Europa doreau foarte mult să traducă The Great Controversy, volumul 4, în limbile franceză și germană. (...)SA3 253.6
Pentru a pune la dispoziția francezilor cartea aceasta, pastorul Au Franc a fost angajat în acest scop și a tradus douăzeci de capitole sau mai mult, într-o franceză pe care el o considera de primă clasă. Nu toți au fost mulțumiți de traducerea lui, iar pastorul Jean Vuilleumier a fost angajat pentru a face traducerea și a lucrat încă vreo șase capitole sau mai mult.SA3 253.7
Cu privire la limba germană, au fost trei încercări de traducere. Traducătorii au fost profesorul Kuhns, dna Bach și Henry Fry.SA3 253.8
Ce trebuia să facem? Câteva persoane s-au asociat pentru a condamna fiecare dintre aceste traduceri și a fost dificil să găsim mai mult de două persoane care să aprobe una dintre ele.SA3 253.9
Pastorul Whitney, conducătorul administrativ al Editurii din Basel, a recunoscut că scrierile lui Ellen White erau dificile. În unele cazuri, figurile de stil erau înțelese incomplet de traducători, iar în alte cazuri, în care erau înțelese, traducătorii nu cunoșteau expresiile religioase din propria limbă suficient de bine ca să poată face o traducere corectă.SA3 253.10
În cele din urmă, a fost aleasă următoarea metodă. În fiecare dimineață, la ora nouă, doi traducători germani, doi traducători francezi, pastorul Whitney, sora Davis și cu mine ne întâlneam în biroul editurii, citeam versiunea engleză capitol după capitol și o comentam. Când recunoșteau un pasaj dificil, traducătorii întrerupeau lectura și discutau între ei cu privire la expresiile care trebuiau să fie folosite în franceză și în germană. Adesea, pastorul Whitney se oprea din citit și spunea: „John, cum ai traduce tu aceasta? Apoi, se adresa pastorului Au Franc, spunând: „Ești de acord?” [465] Când observau că ei nu înțelegeau pe deplin textul englez, sora Davis și fratele Whitney discutau despre semnificația lui, iar apoi traducătorii propuneau din nou o traducere.SA3 253.11
Când am ajuns la capitolele despre Reforma din Germania și Franța, traducătorii au făcut comentarii legate de oportunitatea selectării evenimentelor istorice pe care le alesese Ellen White, iar în două situații pe care mi le amintesc, au sugerat că erau și alte evenimente la fel de importante, pe care ea nu le menționase. Când acest fapt a fost adus în atenția ei, Ellen White a cerut să-i fie prezentate relatările istorice respective pentru a lua în considerare importanța evenimentelor care fuseseră menționate. Citirea acelor relatări istorice i-a împrospătat memoria cu privire la lucrurile pe care le văzuse și, după aceea a făcut o descriere a evenimentului.SA3 253.12
Am însoțit-o pe mama în vizita la Zurich și îmi amintesc bine cât de impresionată a fost când a văzut vechea catedrală și piața și a vorbit despre ele așa cum erau în zilele lui Zwingli.SA3 254.1
În cei doi ani de ședere la Basel, ea a vizitat locuri în care s-au petrecut evenimente de o importanță deosebită în zilele Reformei. Acele locuri i-au împrospătat memoria cu privire la lucrurile care îi fuseseră descoperite și au condus la o dezvoltare importantă a porțiunilor din carte care tratau zilele Reformei. (...)SA3 254.2
Cu multă stimă,
al tău prieten sincer,SA3 254.3
William C. White