Primirea soliei neprihănirii prin credință în bisericile locale
Vineri, 11 ianuarie [1889], la South Lancaster au început adunările speciale. Am fost bucuroși să găsim biserica destul de plină; erau mulți cei care veniseră pentru a beneficia de adunări. (…) Au fost prezenți delegați din Maine, Connecticut, Massachusetts și alte state. Ne-am dat seama că, pentru a pune lucrurile în ordine, era necesară o lucrare pe care cele mai bune eforturi omenești nu puteau să o îndeplinească fără ajutorul lui Dumnezeu. Inimile noastre erau absorbite în rugăciuni stăruitoare către Dumnezeu, cerându-I să lucreze pentru noi. (...)SA3 95.5
Eram îngrijorați pentru aceia care le vestiseră altora solia adevărului, [181] ca nu cumva ei să-și închidă inima față de unele dintre razele prețioase ale luminii cerului, pe care Dumnezeu le-o trimitea. Domnul Isus S-a bucurat când urmașii Săi au primit soliile adevărului. (...)SA3 95.6
În Sabat după-amiază, multe inimi au fost atinse și multe suflete au fost hrănite cu pâinea care coboară din cer. După predică, ne-am bucurat de o adunare prețioasă. Domnul a venit foarte aproape de noi și a convins sufletele de marea lor nevoie după harul și dragostea Sa. Am simțit nevoia de a-L prezenta pe Hristos ca pe un Mânuitor care nu era departe, ci foarte aproape. Când Duhul lui Dumnezeu începe să lucreze asupra inimii oamenilor, roadele sunt văzute prin mărturisirea păcatelor și îndreptarea greșelilor. Pe tot parcursul adunărilor, în timp ce căutau să se apropie de Dumnezeu, oamenii săvârșeau fapte vrednice de pocăință, mărturisindu-și unii altora greșelile făcute prin cuvinte sau fapte.SA3 96.1
Chiar și printre pastori, erau mulți care înțelegeau adevărul așa cum este el în Isus, într-o lumină în care nu îl mai înțeleseseră niciodată. El Îl vedeau pe Hristos ca pe un Mântuitor care iartă păcatul, iar adevărul, ca pe un element care sfințește sufletul. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățe de orice nelegiuire.” (...)SA3 96.2
Mulți susțineau concepții greșite. — Mulți par să creadă că au de făcut o mare lucrare pentru ei înșiși, înainte de a putea să vină la Hristos pentru a primi mântuirea Sa. Ei par să creadă că Isus va interveni chiar la ultima dintre luptele lor și le va da ajutor, printr-un ultim retuș la lucrarea vieții lor. Lor li se pare greu de înțeles că Hristos este un Mântuitor desăvârșit și că El este în stare să-i mântuiască până la capăt pe toți cei ce vin la Dumnezeu prin El. Ei pierd din vedere faptul că Hristos Însuși este „Calea, Adevărul și Viața”. Când ne bazăm pe Hristos, cu asigurarea deplină a credinței, încrezându-ne numai în eficiența sângelui Său de a ne curăți de toate păcatele, avem pace în credința că Dumnezeu este în stare să aducă la îndeplinire lucrurile pe care le-a făgăduit. (...)SA3 96.3
Prezentarea directă a soliei. — Când și-au deschis inima pentru lumină, [182] frații și surorile noastre au obținut o cunoaștere mai bună a semnificației credinței. Domnul a fost foarte plin de har; El a fost gata să-l întărească pe poporul Său. Adunările au continuat cu o săptămână mai mult decât fusese planificat. Cursurile s-au încheiat și toți au făcut un efort stăruitor de a-L căuta pe Domnul. Pastorul Jones a venit din Boston și a lucrat cât se poate de serios pentru oameni, vorbind de două ori și uneori de trei ori pe zi. Turma lui Dumnezeu a primit o hrană foarte bună pentru suflet. În predici a fost prezentată tocmai solia pe care Dumnezeu i-a trimis-o poporului Său din acest timp. Adunările au continuat de dimineața devreme până noaptea, iar rezultatele ne-au adus o mare satisfacție.SA3 96.4
Atât elevii, cât și profesorii au primit o mare măsură din binecuvântarea lui Dumnezeu. Lucrările adânci ale Duhului lui Dumnezeu au fost simțite aproape în fiecare inimă. Cei care au participat la adunare au mărturisit, în general, că obținuseră o experiență care depășea tot ce cunoscuseră mai înainte. Ei și-au mărturisit bucuria că Domnul Hristos le-a iertat păcatele. Inima lor era plină de recunoștință și laudă la adresa lui Dumnezeu. O pace plăcută era în sufletul lor. Se iubeau unii pe alții și simțeau că pot să se odihnească în dragostea lui Dumnezeu.SA3 96.5
Nu am mai văzut niciodată o lucrare de redeșteptare care să înainteze atât de bine, și totuși să nu existe în ea nicio urmă de exaltare necuvenită.SA3 96.6
Mulți au mărturisit că, pe măsură ce studiau adevărurile prezentate, au fost convinși că sunt niște păcătoși în lumina Legii. Ei se încrezuseră în propria neprihănire. Acum înțelegeau că propria neprihănire era ca o haină mânjită în comparație cu neprihănirea lui Hristos, singura neprihănire vrednică să fie primită de Dumnezeu.SA3 96.7
Deși nu fuseseră niște păcătoși pe față, ei au văzut că erau decăzuți și degradați în inima lor. Ei Îl înlocuiseră pe Tatăl ceresc cu alți dumnezei. Ei se luptaseră să se abțină de la păcat, dar se încrezuseră în propria putere. Noi trebuie să venim la Isus exact așa cum suntem, să ne mărturisim păcatele și să ne punem sufletele neajutorate în mâinile Răscumpărătorului nostru care este plin de milă. — Review [183] and Herald, 5 martie 1889SA3 96.8