Sfatul adresat unui credincios care amenința că va intenta un proces în justiție

Când te-ai angajat într-un proces în justiție împotriva lui R, eu am spus că, dacă S a mers atât de departe, încât să înceapă acțiunea de judecată, aceasta va fi o pată asupra vieții lui. Am fost întristată din cauza comportamentului tău în această situație. Știu că nu este bine și că nu va ușura în niciun fel situația în care te afli. Este doar o manifestare a acelei înțelepciuni care nu vine de sus.SA3 165.4

Am fost informată că ai intenționat să intentezi un proces în justiție împotriva mea, pentru că ai fost tratat greșit în mărturiile pe care le-am scris cu privire la cazul tău. Am primit o scrisoare în care am fost amenințată că, dacă nu voi recunoaște că te-am tratat greșit, voi fi dată în judecată. Mi-a fost greu să cred că ai mers cu atâta hotărâre pe terenul vrăjmașului, deși eu știu bine ce am făcut, așa cum știi și tu.SA3 165.5

Tot ce ți-am scris, fiecare cuvânt, a fost adevărat. Nu am nimic de retractat. Eu am făcut doar ce am știut că eram datoare să fac. Singurul meu motiv în publicarea acelui subiect a fost speranța de a te salva. Nu am avut niciun alt gând, decât milă sinceră și dragoste față de sufletul tău. Tu însuți știi că am un interes mare pentru binele sufletului tău. (...)SA3 165.6

Dacă va căuta cineva să mă împiedice în îndeplinirea acestei lucrări, apelând [302] la justiție, eu nu voi schimba nicio iotă din mărturiile prezentate. Lucrarea în care sunt angajată nu este lucrarea mea. Este lucrarea lui Dumnezeu, pe care El mi-a dat-o să o îndeplinesc. Eu nu am crezut că tu vei săvârși o faptă atât de îngrozitoare, încât să-ți ridici mâna ta limitată împotriva Dumnezeului cerului. Oricine poate să facă lucrul acesta, dar ar fi bine să nu fii tu acel om. (...)SA3 165.7

Vreau să îți spun: Să nu pretinzi bani de la niciun om, din cauza cuvintelor pe care le-a spus împotriva ta sau a familiei tale. Dacă vei face astfel, îți vei face rău singur. Când vom privi la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, vom fi în stare să ne rugăm: „Doamne, iartă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.” Domnul Isus nu a apelat la justiție pentru a I se face dreptate când a fost acuzat pe nedrept. Când a fost tratat rău, El nu a răspuns în același fel. Când a fost amenințat, El nu s-a răzbunat. — Scrisoarea 38, 1891SA3 165.8

Tocmai lucrul pe care Dumnezeu le-a spus să nu îl facă. — Am scris mult cu privire la creștinii care cred că, dacă vor apela la justiție, li se va face dreptate. Prin aceasta, ei se mușcă și se mănâncă unii pe alții, nimicindu-se unii pe alții. Ei resping sfatul inspirat pe care li l-a dat Dumnezeu și, în ciuda soliei pe care le-a trimis-o El, fac tocmai lucrul pe care El le-a spus să nu- l facă. Astfel de oameni ar face bine să înceteze să se roage lui Dumnezeu, deoarece El nu va asculta rugăciunile lor. Ei Îl insultă pe Iehova, iar El îi va lăsa să ajungă supușii lui Satana, până când își vor vedea nesăbuința și Îl vor căuta pe Domnul, mărturisindu-și păcatele.SA3 165.9

Ce anume dau pe față apelurile în justiție. — Lumea și membrii neconvertiți ai bisericii sunt într-o relație de simpatie. Când Dumnezeu îi mustră pentru lipsurile din comportamentul lor, unii se confesează celor din lume și aduc problemele bisericii înaintea lumii spre a lua o decizie. Apoi au loc conflicte și certuri, iar Hristos este răstignit din nou și făcut de rușine în public. Acei membri ai bisericii care apelează la tribunalele lumii arată că au ales lumea drept judecător al lor, iar numele lor sunt scrise în cer [303] alături de numele celor necredincioși. Cât de dornică este lumea să prindă declarațiile celor care trădează adevărurile sfinte!SA3 166.1

În trecut, adventiștii de ziua a șaptea nu au apelat niciodată la tribunalele omenești, dar acum a fost făcut lucrul acesta. Dumnezeu l-a îngăduit pentru ca voi, cei care ați fost înșelați, să puteți înțelege puterea care îi conduce pe cei cărora li s-au încredințat mari responsabilități. Unde sunt străjerii lui Dumnezeu? Unde sunt oamenii care vor sta umăr la umăr, inimă lângă inimă, cu inimile stăpânite de adevărul prezent pentru timpul acesta? — Manuscrisul 64, 1898SA3 166.2