Ce realizează întruparea

Domnul nu l-a făcut pe om pentru a fi răscumpărat, ci pentru a purta chipul Său. Totuși, prin păcat, omul a pierdut chipul lui Dumnezeu.SA3 72.3

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul [135] să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. Și noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har” (Ioan 1,12-16).SA3 72.4

Datorită răscumpărării plătite pentru el, omul, prin propria alegere, prin ascultare, poate să aducă la îndeplinire planul lui Dumnezeu și, prin harul dat de Dumnezeu, poate să poarte chipul care a fost întipărit asupra lui la început și pe care l-a pierdut prin cădere. (…)SA3 72.5

Ascultarea lui Hristos nu a fost diferită de ascultarea noastră. — Marele Învățător nu a venit în lumea noastră doar pentru a ispăși păcatul, ci și pentru a-i învăța pe oameni prin cuvintele și exemplul Său. El a venit să-i arate omului cum să respecte Legea în natura omenească, așa încât omul să nu poată avea nicio scuză pentru a-și urma judecata lui greșită. Noi vedem ascultarea lui Hristos. Viața Sa a fost fără păcat. Ascultarea Sa de o viață este o mustrare pentru omenirea neascultătoare. Ascultarea lui Hristos nu trebuie să fie lăsată deoparte, ca și cum ar fi cu totul diferită de ascultarea pe care El o cere de la fiecare dintre noi. Domnul Hristos ne-a arătat că este posibil ca toți oamenii să respecte legile lui Dumnezeu. (…)SA3 72.6

Lucrarea lui Hristos nu a fost o slujire adusă cu jumătate de inimă. El nu a venit să împlinească voia Sa, ci voia Aceluia care L-a trimis. Isus spune: „Călcați pe urmele Mele de Fiu, în deplină ascultare. Eu ascult ca și când aș fi partener cu o mare firmă. Voi trebuie să ascultați ca și când sunteți în co-parteneriat cu Fiul lui Dumnezeu. Deseori, nu veți vedea clar care este calea. Atunci, rugați-vă lui Dumnezeu, iar El vă va da înțelepciune, curaj și credință pentru a înainta, lăsând toate problemele în mâna Sa.” Noi trebuie să înțelegem cât mai bine cu putință adevărata natură omenească a Domnului nostru. Natura divină și cea omenească au fost unite în Hristos și fiecare dintre ele a fost deplină.SA3 72.7

Mântuitorul nostru a intrat în relațiile adevărate ale oamenilor în calitate de Fiu al lui Dumnezeu. Noi suntem fii și fiice ale lui Dumnezeu. Ca să știm cum să ne purtăm [136] cu precauție, trebuie să mergem în direcția în care ne conduce Hristos. Timp de treizeci de ani, El a trăit viața unui om desăvârșit, corespunzând celui mai înalt standard al desăvârșirii. Prin urmare, omul, oricât de nedesăvârșit ar fi, trebuie să nădăjduiască în Dumnezeu și să nu spună: „Dacă aș fi avut alte înclinații, I-aș fi slujit și eu lui Dumnezeu”, ci să se dedice unei slujiri adevărate față de El. (…) Firea aceea a fost răscumpărată de Hristos. „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1,12). Voi nu sunteți degradați, ci sunteți înălțați, înnobilați, curățiți de Mine. Puteți să găsiți scăpare la Mine. Puteți să câștigați biruința și să fiți mai mult decât biruitori în Numele Meu. — Scrisoarea 69, 1897SA3 72.8