Ediția 1888 a cărții Tragedia veacurilor
Lucrarea începe cu o dezvoltare a temei marii lupte. — Basel, Elveția, 11 iunie 1886. Cred că doriți să auziți câteva vești despre familia noastră. Acum suntem zece. W. C. W [White], Mary și Ella sunt bine. Sarah McEnterfer este bine și este ocupată atât cât îi stă în putere cu scrierea scrisorilor după dictare și cu dactilografierea lor. Sănătatea lui Marian [Davis] este aproximativ ca de obicei. Ea lucrează la volumul patru, Tragedia veacurilor. — Manuscrisul 20, 1886SA3 59.3
Porunca de a descrie scenele trecutului și ale viitorului. — Când Duhul lui Dumnezeu mi-a făcut cunoscut marile adevăruri ale Cuvântului Său și scenele trecutului și ale viitorului, am fost îndemnată să prezint și altora ceea ce îmi fusese descoperit, și anume să redau istoria conflictului din secolele trecute și să o prezint în așa manieră încât să scot în evidență lupta viitoare care se apropie rapid. Având în vedere acest scop, m-am străduit să selectez și să grupez evenimentele din istoria bisericii în așa fel încât să prezint marile adevăruri etalon date lumii în diferite perioade și care au provocat mânia lui Satana și ostilitatea unei biserici iubitoare de lume, dar care au fost apărate de cei care „nu și-au iubit viața până la moarte” (Apocalipsa 12,11). — Tragedia veacurilor, Introducere, p. xiSA3 59.4
Scene descoperite din nou, în timp ce scria. — În timp ce lucram la manuscrisul cărții Tragedia veacurilor, eram conștientă adesea de prezența îngerilor lui Dumnezeu. De multe ori, scenele despre care scriam îmi erau descoperite din nou în viziunile din timpul nopții, așa că erau foarte recente și vii în mintea mea. — Scrisoarea 56, 1911SA3 59.5
Scenele vii ale celei de-a doua veniri a lui Hristos. — Cerul s-a deschis și s-a închis și s-a cutremurat. Munții tremurau ca o trestie în vânt și aruncau stânci colțuroase pretutindeni în jur. Iar când a spus care este ziua și ceasul venirii lui Isus și a rostit legământul cel veșnic făcut cu poporul Său, Dumnezeu rostea o propoziție, apoi Se oprea, în timp ce cuvintele se rostogoleau pe pământ. (…)SA3 59.6
Eu nu am nici cea mai vagă cunoaștere a acestei date spuse de vocea lui Dumnezeu. Am auzit care a fost ceasul proclamat, dar nu mi-am mai amintit după ce am ieșit din viziune. Evenimentele care au trecut prin fața ochilor mei erau de un interes atât de cutremurător și de solemn, încât nu există niciun limbaj potrivit pentru a le descrie. Toate au constituit o realitate vie pentru mine, deoarece imediat după scena aceasta a apărut marele nor alb pe care ședea Fiul Omului. — Scrisoarea 38, 1888 (publicată în Solii alese, cartea 1, p. 75, 76; în ediția în limba română, p. 67)SA3 60.1
Citirea corecturilor făcute în pagini — ultima etapă a lucrării. — Tocmai am citit manuscrisul ultimelor trei capitole. Nu pot să văd decât că totul este bine și de un interes cât se poate de puternic și emoționant. Sunt bucuroasă că [113] mi-ați trimis aceste pagini și vreau ca prima carte care iese de sub tipar — chiar prima — să îmi fie trimisă. (…)SA3 60.2
Ultimul Sabat a fost impresionant și solemn. Am vorbit puțin tocmai despre scenele descrise în aceste ultime trei capitole, iar în adunare s-au manifestat simțăminte profunde. — Scrisoarea 57,1884SA3 60.3
Măsuri luate pentru a face totul cât mai bine cu putință. — La pregătirea acestei cărți au fost angajați lucrători competenți și au fost investiți bani mulți, pentru ca volumul să poată ajunge la oamenii din lume în forma cea mai bună cu putință. (…)SA3 60.4
Domnul m-a impresionat să scriu cartea aceasta pentru a fi răspândită fără întârziere peste tot în lume, deoarece avertizările pe care le conține sunt necesare în vederea pregătirii unui popor care să reziste în ziua Domnului. — Manuscrisul 24,1891SA3 60.5
Experiența lui Ellen White în timp ce scria Tragedia veacurilor. — Am fost îndemnată de Duhul Domnului să scriu cartea aceea și, în timp ce lucram la ea, am simțit o mare povară în suflet. Știam că timpul este scurt, că evenimentele care vor veni curând asupra noastră vor fi, în cele din urmă, foarte rapide și neașteptate, așa cum sunt redate de cuvintele Scripturii: „Ziua Domnului va veni ca un hoț noaptea” (1 Tesaloniceni 5,2).SA3 60.6
Domnul mi-a descoperit lucruri care sunt de o importanță extraordinară pentru timpul actual și care au legătură cu viitorul. Cuvintele care mi-au fost adresate într-o poruncă au fost: „Scrie într-o carte lucrurile pe care le-ai văzut și le-ai auzit și fă-le să ajungă la toți oamenii, deoarece se apropie timpul când istoria din trecut se va repeta.” Am fost trezită din somn la ora unu, două și trei dimineața, având întipărit cu putere în minte câte un punct, ca și când ar fi fost rostit de vocea lui Dumnezeu. Mi-a fost arătat că mulți din poporul nostru vor adormi în păcatele lor și, deși au pretins a fi creștini, dacă nu se convertesc, vor pieri.SA3 60.7
Eu am căutat să le prezint altora impresiile solemne care au fost făcute asupra minții mele, în timp ce adevărul îmi era descoperit în propoziții clare, pentru ca fiecare să simtă necesitatea de a [114] avea o experiență religioasă personală, de a-L cunoaște personal pe Mântuitorul și de a căuta personal pocăința, credința, dragostea, nădejdea și sfințenia.SA3 60.8
Am fost asigurată că nu era timp de pierdut. Apelurile și avertizările trebuiau să fie vestite. Bisericile noastre trebuiau să fie trezite și îndrumate ca să le poată adresa avertizarea tuturor celor cu care aveau posibilitatea de a intra în legătură, declarând că sabia vine, că mânia Domnului împotriva unei lumi nelegiuite nu va mai fi amânată multă vreme. Mi-a fost arătat că mulți vor asculta avertizarea. Mintea lor va fi pregătită să înțeleagă tocmai lucrurile care sunt scoase în evidență pentru ei.SA3 60.9
Mi-a fost arătat că mult din timpul meu fusese ocupat cu predicarea, când era mult mai important să mă dedic scrierii lucrurilor importante pentru volumul IV , pentru ca avertizarea să poată ajunge acolo unde predicatorii nu puteau să ajungă și să atragă atenția multora cu privire la evenimentele importante care urmează să aibă loc în timpul scenelor finale ale istoriei lumii.SA3 60.10
Pe măsură ce starea bisericii și a lumii îmi erau descoperite și priveam scenele îngrozitoare care se află chiar în fața noastră, am fost alarmată de priveliște și, noapte de noapte, când toți cei din casă dormeau, eu scriam lucrurile care îmi erau date de Dumnezeu. Mi-au fost arătate ereziile care vor apărea, amăgirile care se vor răspândi, puterea făcătoare de minuni a lui Satana — hristoșii mincinoși care se vor ivi — care vor înșela o mare parte chiar din lumea religioasă și, dacă va fi cu putință, îi vor atrage chiar și pe cei aleși.SA3 61.1
Este aceasta lucrarea Domnului? Eu știu că este, iar poporul nostru, de asemenea, declară că o crede. Avertizarea și învățătura din cartea aceasta sunt necesare tuturor celor ce declară a crede adevărul prezent. — Scrisoarea 1, 1890SA3 61.2