CUVÂNT CĂTRE CITITOR

Publicarea, în anul 1958, a cărților 1 și 2 din Solii alese a făcut să fie disponibile în formă permanentă unele sfaturi care au ajuns deosebit de semnificative după publicarea, în 1909, a ultimului volum din Mărturii pentru biserică. Acestea au prezentat o varietate de subiecte, dintre care multe fuseseră publicate în reviste, broșuri și alte publicații asemănătoare. Unele extrase din scrisorile și manuscrisele lui Ellen G. White nu fuseseră publicate niciodată mai înainte. Cele două volume ale cărții Solii alese au ajuns să fie o sursă de informare principală, completând Mărturiile pentru biserică și diferitele cărți ce conțineau sfaturi speciale.SA3 1.1

Solii alese cartea 3 este adăugată la aceste resurse folositoare. Aici, cititorul va găsi materiale care, în multe situații, contribuie la o înțelegere pătrunzătoare a unor perspective care le depășesc pe cele aflate în publicațiile precedente ale scrierilor lui Ellen G. White. Interesul sporit pentru unele subiecte, cum ar fi inspirația și modul în care au fost pregătite cărțile lui Ellen G. White, a determinat includerea unei secțiuni care conține declarații venite la timpul potrivit, unele fiind publicate pentru prima dată.SA3 1.2

Alte subiecte importante tratate în volumul acestea sunt: biserica, întruparea Domnului Isus, educația, standardele comportamentului creștin, reforma sănătății, combaterea fanatismului, evenimentele finale. Una dintre secțiuni se ocupă de prezentările făcute de Ellen G. White cu privire la principiile mântuirii și neprihănirea prin credință, cu ocazia Sesiunii Conferinței Generale din 1888, de la Minneapolis, și după aceea, conținând și comentariile ei în legătură cu acea sesiune de o importanță istorică fundamentală. O altă secțiune este dedicată unei colecții succinte a declarațiilor cu privire la subiecte specifice, cum ar fi procesele în justiție, linia de delimitare a datei pe glob, închirierea bisericilor adventiste altor grupări religioase, grădinăritul și muzica. Volumul se încheie cu trei note suplimentare semnificative, prezentând comentariile lui William C. White cu privire la revizuirea din 1911 a cărții Tragedia veacurilor, pe temeiul unei înțelegeri corespunzătoare a scrierilor în care Ellen G. White se ocupă de istorie și cronologie, precum și a felului în care și-a pregătit cărțile pentru publicare, folosind asistenți literari.SA3 1.3

Alcătuirea de compilații din lucrările ei a fost una dintre sarcinile specifice pe care Ellen G. White le-a încredințat în testamentul ei Consiliului de Administrație al scrierilor ei. Dincolo de materialul pe care îl publicase ea însăși, Ellen G. White a intenționat ca manuscrisele și scrisorile ei să ofere bisericii un ajutor important. În anul 1905, ea a scris:SA3 1.4

„Cu ajutorul lui Dumnezeu, mă ocup de scrierea unor mesaje care vor fi un ajutor nu numai pentru aceia cărora le sunt adresate, ci și pentru mulți alții care au nevoie de ele.” — Scrisoarea 79, 1905SA3 1.5

Manuscrisul acestui volum a fost compilat cu autorizarea și îndrumarea Consiliului de Administrație al Fundației Ellen G. White, în birourile instituției și de către un personal angajat permanent. S-au făcut toate eforturile pentru a include contextul corespunzător al selecțiilor, având în vedere limitele spațiului.SA3 1.6

În unele cazuri, materialul selectat menționează numele persoanei aflate în atenție. În câteva situații, unde confidențialitatea ar fi fost trădată, numele a fost înlăturat din text. Totuși, în majoritatea cazurilor, numele a fost înlocuit cu o literă din alfabet, începând cu A și continuând în ordine alfabetică pe parcursul cărții. Litera aleasă nu are nicio legătură cu numele pe care îl reprezintă.SA3 2.1

Dorința noastră sinceră este ca volumul acesta, care prezintă informații și sfaturi importante în multe domenii, să fie un izvor de binecuvântare și de încurajare pentru biserică.SA3 2.2

Consiliul de Administrație al Fundației White