Cu candelele aprinse și arzând

Datoria celor din poporul lui Dumnezeu este să aibă candelele aprinse și arzând, să fie asemenea unor oameni care Îl așteaptă pe Mire să Se întoarcă pentru ospățul de nuntă. Nu aveți nicio clipă de pierdut în neglijarea mântuirii celei mari care v-a fost oferită. Timpul de probă pentru suflete se apropie de sfârșit. Zi după zi, destinul [190] oamenilor este stabilit și chiar noi, cei din adunarea aceasta, nu știm cât de curând mulți vor închide ochii în moarte și vor fi depuși în mormânt. Ar trebui să ne gândim acum că viața noastră trece repede, că nu suntem în siguranță nicio clipă, dacă viața noastră nu este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Datoria noastră nu este să așteptăm vreun timp deosebit pentru vreo lucrare specială care să fie făcută pentru noi, ci să înaintăm în lucrarea noastră de avertizare a lumii, pentru că trebuie să fim martorii lui Hristos până în locurile cele mai îndepărtate ale pământului.SAa 91.1

Pretutindeni în jurul nostru sunt tineri, sunt oameni nepocăiți și neconvertiți. Ce facem noi pentru ei? Părinți, în zelul dragostei voastre dintâi, căutați voi convertirea copiilor voștri sau sunteți atât de absorbiți de lucrurile vieții acesteia, încât nu faceți eforturi stăruitoare pentru a fi conlucrători cu Dumnezeu? Înțelegeți voi în vreun fel lucrarea și misiunea Duhului Sfânt? Vă dați voi seama că Duhul Sfânt este mijlocul prin care trebuie să ajungem la sufletele celor ce sunt în jurul nostru? Când adunarea aceasta se va încheia, veți pleca de aici și veți uita apelurile stăruitoare care v-au fost adresate? Oare vor rămâne soliile de avertizare neascultate și adevărul pe care l-ați auzit se va pierde din inima voastră ca apa care se scurge dintr-un vas crăpat?SAa 91.2

Apostolul spune: „De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. Căci, dacă Cuvântul vestit prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice abatere și orice neascultare și-au primit o dreaptă răsplătire, cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o, în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri și felurite minuni, și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite după voia Sa?” (Evrei 2,1-4)SAa 91.3

Solia îngerului al treilea ajunge să fie un strigăt puternic, iar voi nu trebuie să simțiți că aveți libertatea de a neglija datoria prezentă, și totuși să nutriți ideea că, fără vreun efort din partea voastră, veți primi o mare binecuvântare într-un timp viitor, când va avea loc o înviorare minunată. [191] Trebuie să vă consacrați lui Dumnezeu astăzi, pentru ca El să poată face din voi niște vase de cinste, pregătite pentru a-I sluji. Trebuie să vă consacrați lui Dumnezeu astăzi, ca să puteți fi goliți de sine, goliți de invidie, gelozie, bănuială rea, ceartă și de tot ce Îl va dezonora pe Dumnezeu. Vasul vostru trebuie să fie curățat astăzi, ca să fie pregătit pentru roua cerească, pentru revărsarea ploii târzii, deoarece ploaia târzie va veni, iar binecuvântarea lui Dumnezeu va umple fiecare suflet care este curățat de orice întinare. Lucrarea noastră astăzi este de a ne supune sufletul față de Hristos, așa încât să putem fi pregătiți pentru timpul de înviorare de la fața Domnului, pregătiți pentru botezul cu Duhul Sfânt. — Review and Herald, 22 martie 1892SAa 91.4