52 - HRISTOS, MARELE NOSTRU PREOT^{63Manuscrisul 50, 1900.}

Dreptatea nu cere doar ca păcatul pur și simplu să nu fie iertat, ci ea cere să fie executată și pedeapsa cu moartea. Când L-a dăruit pe singurul Său Fiu, Dumnezeu a întrunit ambele cerințe. Prin faptul că a murit în locul omului, Domnul Hristos a suportat pedeapsa și a oferit iertarea.SAa 168.1

Prin păcat, a fost întreruptă legătura omului cu viața care vine de la Dumnezeu. Sufletul lui este paralizat prin intrigile lui Satana, autorul păcatului. Prin el însuși, omul nu este în stare să perceapă păcatul, nu este capabil să înțeleagă și să își însușească natura divină. Dacă natura divină ar fi pusă la dispoziția lui, în ea nu ar fi niciun lucru pe care inima lui firească să îl dorească. Satana exercită asupra omului puterea sa fascinantă. Toate subterfugiile pe care Diavolul poate să le sugereze sunt înfățișate minții lui în scopul de a împiedica orice impuls bun. Fiecare însușire și capacitate care i-au fost date de Dumnezeu au fost folosite ca o armă împotriva Binefăcătorului divin. Astfel că, deși îl iubește, Dumnezeu nu poate să-i dea oricum darurile și binecuvântările pe care dorește să i le ofere.SAa 168.2

Însă Dumnezeu nu va fi înfrânt de Satana. El L-a trimis pe Fiul Său în lume, pentru ca, luând chipul și natura omenească, prin combinarea naturii divine cu cea omenească, Hristos să-l ridice pe om la înălțimea valorii morale cerute de Dumnezeu.SAa 168.3

[341] Nu există nicio altă cale pentru mântuirea omului. „Căci despărțiți de Mine”, spune Hristos, „nu puteți face nimic” (Ioan 15,5). Prin Hristos, și numai prin Hristos, izvoarele vieții pot să însuflețească natura omului, să-i schimbe gusturile și să-i îndrepte simțămintele spre cer. Prin unirea naturii divine cu natura omenească, Hristos a putut să ilumineze mintea omului și să-i ofere sufletului mort în păcate și nelegiuiri însușirile Sale dătătoare de viață.SAa 168.4

Când gândurile sunt atrase spre crucea de pe Golgota, ochii nedesăvârșiți Îl văd pe Hristos pe crucea rușinoasă. De ce a murit El? Din cauza păcatului. Ce este păcatul? Este călcarea Legii. Apoi, ochii sunt deschiși pentru a vedea caracterul păcatului. Legea este călcată, dar nu poate să-l ierte pe cel ce a călcat-o. Ea este îndrumătorul nostru, care ne condamnă să suportăm pedeapsa. Unde se află remediul? Legea ne îndrumă la Hristos, care a fost atârnat pe cruce, ca să poată să-i împărtășească neprihănirea Sa omului păcătos și să-i înfățișeze pe oameni înaintea Tatălui Său, îmbrăcați cu haina caracterului Său neprihănit.SAa 168.5

Domnul Hristos aflat pe cruce nu numai că îi atrage pe oameni la pocăință față de Dumnezeu pentru călcarea Legii Sale — pentru că pe acela pe care îl iartă, Dumnezeu îl face mai întâi să se pocăiască —, ci, pe cruce, El a împlinit dreptatea. El S-a oferit de bunăvoie ca jertfă de ispășire. Sângele Său vărsat și trupul Său frânt împlinesc cerințele Legii călcate și astfel așază o punte peste prăpastia pe care a făcut-o păcatul. El a suferit fizic, pentru ca să-l poată apăra cu trupul Său rănit și frânt pe păcătosul lipsit de apărare. Biruința câștigată la moartea Sa pe Golgota a înfrânt pentru totdeauna puterea acuzatoa-re a lui Satana în fața universului și a adus la tăcere acuzațiile lui — că la Dumnezeu nu există renunțare la Sine și, ca urmare, aceasta nu era importantă nici pentru familia omenească.SAa 168.6

Poziția lui Satana în cer fusese a doua după Fiul lui Dumnezeu. El a fost cel dintâi dintre îngeri. El își folosise puterea pentru a aduce degradare, dar Dumnezeu nu a putut să o arate în adevărata ei lumină și să aducă tot cerul în armonie cu El, îndepărtându-l pe Lucifer împreună cu influențele lui rele. Puterea lui creștea, dar răul încă nu era recunoscut. Aceasta era o influență mortală pentru univers, dar, pentru siguranța lumilor și a guvernării cerului, a fost necesar ca ea să se dezvolte și să fie scoasă la lumină adevărata ei față.SAa 168.7