51 - UNIȚI ÎN VIȚA DIVINĂ
„Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5,17). Nimic în afară de puterea divină nu poate să regenereze inima omului și să umple sufletul cu dragostea lui Hristos, care se va manifesta mereu prin dragostea față de aceia pentru care a murit El. Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, credincioșia, blândețea și înfrânarea poftelor. Când omul este convertit, i se oferă un nou simț moral, o nouă putere motivatoare, și încep să-i placă lucrurile care Îi plac lui Dumnezeu, deoarece viața lui este legată de viața lui Isus prin lanțul de aur al făgăduințelor Sale neschimbătoare. Dragostea, bucuria, pacea și o recunoștință de nedescris vor umple sufletul, iar cuvintele celui binecuvântat vor fi: „Îndurarea Ta mă face mare” (Psalmii 18,35).SAa 166.1
Dar aceia care așteaptă să vadă o schimbare magică în caracterul lor, fără să depună un efort hotărât pentru a birui păcatul, vor fi dezamăgiți. Atâta vreme cât privim la Isus, nu avem niciun motiv să ne temem și niciun motiv să ne îndoim de faptul că El este în stare să-i mântuiască în chip desăvârșit pe cei ce vin la El, dar putem să ne temem fără încetare ca nu cumva firea noastră [337] cea veche să câștige din nou supremația și ca nu cumva vrăjmașul să plănuiască vreo capcană prin care vom ajunge din nou să fim robii lui. Noi trebuie să lucrăm pentru propria mântuire cu temere și cutremur, deoarece Dumnezeu este Acela care lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, după buna Sa plăcere. Cu puterile noastre limitate, noi trebuie să fim la fel de sfinți în sfera noastră, cum este Dumnezeu în sfera Lui. În limita capacităților noastre, trebuie să facem să se vadă adevărul, dragostea și excelența caracterului divin. După cum ceara preia amprenta sigiliului, tot așa sufletul trebuie să preia amprenta Duhului lui Dumnezeu și să păstreze chipul lui Hristos.SAa 166.2
Trebuie să creștem zi de zi din punct de vedere al frumuseții spirituale. Vom da greș adesea în eforturile noastre de a copia Modelul divin. Vom fi nevoiți adesea să îngenunchem pentru a plânge la picioarele lui Isus, din cauza greșelilor și defectelor noastre, dar nu trebuie să fim descurajați. Să ne rugăm mai fierbinte, să credem mai mult și să încercăm din nou, mai statornic, să creștem în asemănarea cu Domnul nostru. Când suntem neîncrezători în propria putere, ne vom încrede în puterea Răscumpărătorului nostru și Îi vom aduce laude lui Dumnezeu, care este Dumnezeul nostru.SAa 166.3
Ori de câte ori are loc o unire cu Hristos, acolo se manifestă dragostea. Orice alte roade am putea să aducem, dacă lipsește dragostea, nu sunt de niciun folos. Dragostea față de Dumnezeu și față de semeni este esența religiei noastre. Nimeni nu poate să-L iubească pe Hristos și să nu-i iubească pe copiii Săi. Când suntem uniți cu Hristos, avem gândul lui Hristos. Curăția și dragostea strălucesc în caracter, iar blândețea și adevărul conduc viața. Însăși expresia feței este schimbată. Hristos, care locuiește în suflet, exercită o putere de schimbare, iar aspectul exterior dovedește că în interior domnesc pacea și bucuria. Noi primim din dragostea lui Hristos întocmai cum mlădițele primesc seva nutritivă din viță. Dacă suntem altoiți în Hristos, dacă suntem uniți fibră cu fibră cu Vița divină, vom dovedi faptul acesta aducând ca roade ciorchini îmbelșugați. Dacă suntem în legătură cu Lumina, vom fi niște mijloace de răspândire a luminii, iar cuvintele și faptele noastre vor reflecta lumina aceasta în lume. Aceia care sunt creștini cu adevărat sunt legați cu lanțul iubirii [338] care face legătura între pământ și cer și îl pune pe omul limitat în legătură cu Dumnezeul infinit. Lumina care strălucește pe fața lui Hristos strălucește în inima urmașilor Săi spre slava lui Dumnezeu.SAa 166.4
Când privim la Hristos, suntem schimbați, iar când medităm la desăvârșirea Modelului divin, vom dori să ajungem întru totul schimbați și înnoiți după chipul curăției Sale. Schimbarea caracterului are loc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, iar copilul mâniei ajunge să fie copilul lui Dumnezeu. El trece de la moarte la viață, ajunge să fie duhovnicesc și să înțeleagă lucrurile duhovnicești. Înțelepciunea lui Dumnezeu îi luminează mintea, iar el vede lucrurile minunate aflate în Legea Sa. Când omul este convertit la adevăr, lucrarea de schimbare a caracterului continuă. El are o măsură sporită a înțelegerii. Pentru că ajunge să fie ascultător de Dumnezeu, el are gândul lui Hristos, iar voința lui Dumnezeu ajunge să fie voința lui.SAa 166.5
Acela care se așază fără rezerve sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu va constata că mintea lui se lărgește și se dezvoltă. În slujba lui Dumnezeu, el nu obține o educație unilaterală și deficitară, dezvoltând un caracter unilateral, ci o educație care are ca rezultat simetria și desăvârșirea. Slăbiciunile care s-au manifestat printr-o voință șovăitoare și un caracter slab sunt biruite, deoarece evlavia și devoțiunea continuă îl aduc pe om într-o asemenea relație cu Hristos, încât el are gândul lui Hristos. El este una cu Hristos, având principii temeinice și sănătoase. Înțelegerea lui este clară și el manifestă acea înțelepciune care vine de la Dumnezeu. Apostolul Iacov spune: „Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii!” (Iacov 3,13). „Înțelepciunea care vine de sus este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică. Și roada neprihănirii este semănată în pace pentru cei ce fac pace” (Iacov 3,17.18). Aceasta va fi înțelepciunea manifestată de acela care bea paharul mântuirii și cheamă Numele Domnului. Mântuirea aceasta, care îi oferă iertare celui păcătos, [339] îi prezintă acea neprihănire care va suporta cercetarea Celui Atotputernic, îi dă biruință asupra vrăjmașului puternic al lui Dumnezeu și al omului, oferă viață și bucurie primitorului și va fi motivul bucuriei celui smerit.SAa 167.1