41 - A TREIA ISPITIRE A LUI HRISTOS ^{52Articolul acesta a apărut în Review and Herald, 1 septembrie 1874.}

Mântuitorul nostru a arătat o încredere desăvârșită în Tatăl Său ceresc. El a crezut că Dumnezeu nu va îngădui ca El să fie ispitit peste puterea pe care I-o va da pentru a suporta ispita și că Tatăl Îl va face să fie biruitor, dacă va rezista cu răbdare la încercarea la care era supus. Domnul Hristos nu S-a pus în pericol prin voința proprie. Dumnezeu îi îngăduise pentru o vreme lui Satana să aibă puterea aceasta asupra Fiului Său. Domnul Isus știa că, dacă El Își va păstra integritatea în această situație extrem de dificilă și dacă nu va fi nicio altă cale, un înger al lui Dumnezeu va fi trimis să-L ajute. El luase natura omenească și era reprezentantul neamului omenesc.SAa 140.1

Satana a văzut că nu reușise să obțină nimic prin cea de a doua ispitire. „Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile pământului și I-a zis: «Ție Îți voi da toată stăpânirea și slava acestor împărății; căci mie îmi este dată și o dau oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta»” (Luca 4,5-7).SAa 140.2

În primele două mari ispite, Satana nu își descoperise adevăratele scopuri și caracterul. El pretinsese a fi [286] un sol înălțat, venit din curțile cerului, dar acum și-a dat la o parte masca. Într-o imagine panoramică, el I-a prezentat Domnului Hristos toate împărățiile lumii în lumina cea mai atrăgătoare, pretinzând că el era prințul lumii.SAa 140.3