Nemurirea adusă prin Hristos

Domnul Hristos „a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie” (2 Timotei 1,10). Independent, despărțit de El, niciun om nu poate să aibă o viață spirituală. Omul păcătos nu este nemuritor, pentru că Dumnezeu a zis: „Sufletul care păcătuiește, acela va muri” (Ezechiel 18,4). Cuvintele acestea înseamnă exact ce exprimă. Ele trec dincolo de moartea care este comună tuturor și se referă [298] la moartea a doua. Oamenii răspund, spunând: Vrei să spui că omul nu este mai mult decât un animal? Gândul acesta este înjositor. Totuși ce anume îl înalță pe om în ochii lui Dumnezeu? Îl înalță acumularea banilor? Nu, pentru că Dumnezeu declară: Aurul și argintul sunt ale Mele. Dacă omul abuzează de bogățiile care i-au fost încredințate, Dumnezeu poate să le risipească mai repede decât este omul în stare să le adune. Omul poate să aibă un intelect strălucit, poate să fie bogat din punct de vedere al înzestrărilor naturale. Totuși, toate acestea îi sunt date de Dumnezeu, Creatorul lui. Dumnezeu poate să îndepărteze darul rațiunii și, într-o clipă, omul va ajunge asemenea lui Nebucadnețar, înjosit până la nivelul fiarelor de pe câmp. Dumnezeu face lucrul acesta pentru că omul acționează ca și când înțelepciunea și puterea lui ar fi fost obținute independent de Divinitate.SAa 145.5

Omul este doar un muritor și, dacă se simte prea înțelept pentru a-L primi pe Isus, va rămâne doar un muritor. Oamenii au realizat lucruri minunate în domeniul intelectual, dar cine le-a dat puterea de a face lucrurile acestea? Domnul, Dumnezeul oștirilor. Dacă, în succesul lor imaginar, triumfă datorită propriei puteri și se slăvesc pe ei înșiși, urmând exemplul lumii antediluviene, oamenii vor pieri. Toate închipuirile minții acelui neam omenesc longeviv au fost rele fără încetare. Ei au fost înțelepți în săvârșirea răului, iar pământul a fost degradat de locuitorii de atunci. Dacă ar fi avut o legătură cu Acela care este infinit în înțelepciune, ar fi putut să facă lucruri minunate cu abilitatea și talentele care le fuseseră date de Dumnezeu. Totuși, pentru că I-au întors spatele lui Dumnezeu, ei au ales să se lase conduși de Satana, așa cum fac mulți în zilele noastre, iar Domnul i-a șters de pe fața pământului, cu toată cunoștința cu care se îngâmfau.SAa 146.1

Oamenii pot fi apreciați de lume pentru realizările lor. Totuși omul poate coborî foarte repede în ochii lui Dumnezeu, folosind și aplicând greșit talentele încredințate, care, dacă ar fi folosite corect, l-ar înălța. Deși Domnul este îndelung răbdător și vrea ca niciunul să nu piară, totuși El nu va șterge de la sine vinovăția. Toți să ia aminte la cuvintele Domnului: „Pentru ce călcați voi în picioare jertfele Mele și darurile Mele, care am poruncit să se facă în locașul Meu? Și cum se face că tu cinstești pe fiii tăi mai mult decât pe Mine, [299] ca să vă îngrășați din cele dintâi roade luate din toate darurile poporului Meu Israel? De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Spusesem că și casa ta, și casa tatălui tău au să umble totdeauna înaintea Mea. Și acum», zice Domnul, «departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinstește, dar cei ce Mă disprețuiesc vor fi disprețuiți»” (1 Samuel 2,29.30).SAa 146.2

Dumnezeu îi cinstește pe aceia care Îl ascultă. „Domnul mi-a făcut după neprihănirea mea”, a zis David, „mi-a răsplătit după curăția mâinilor mele: căci am păzit căile Domnului și n-am păcătuit împotriva Dumnezeului meu. Toate poruncile Lui au fost înaintea mea, și nu m-am depărtat de la legile Lui” (Psalmii 18,20-22).SAa 146.3