Hristos, cel de-al doilea Adam

În ce contrast a fost cel de-al doilea Adam, când a intrat în pustia mohorâtă pentru a Se descurca singur față în față cu Satana! De la căderea în păcat și până în vremea venirii lui Hristos pe pământ, neamul omenesc scăzuse din punct de vedere al staturii și puterii fizice și coborâse tot mai mult pe scara valorii morale. Pentru a-l ridica pe omul căzut, Domnul Hristos trebuia să coboare acolo unde se afla el. Domnul a luat natura umană și a purtat slăbiciunile și degenerarea neamului omenesc. Acela care nu a cunoscut niciun păcat S-a făcut păcat pentru noi. El S-a umilit până la cele mai mari adâncimi ale nenorocirii omenești, ca să fie calificat pentru a intra în legătură directă cu omul și pentru a-l ridica din starea de degradare în care îl adusese păcatul.SAa 131.5

„Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească, prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii lor” (Evrei 2,10). [Evrei 5,9; 2,17.18 — citat] SAa 131.6

„Căci n-avem un Mare-Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care, în toate lucrurile, a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat” (Evrei 4,15).SAa 131.7

Satana se războise cu guvernarea lui Dumnezeu încă de la prima răzvrătire. Succesul lui în ispitirea lui Adam și a Evei în Eden și aducerea păcatului în lume îl încurajase pe acest arhivrăjmaș, iar el se lăuda cu îngâmfare înaintea îngerilor că, atunci când Se va arăta și va lua [269] natura omului, Hristos va fi mai slab decât el, iar el Îl va birui prin puterea lui. El se lăuda că Adam și Eva nu au putut să se împotrivească amăgirilor lui în Eden, când făcuse apel la apetitul lor. El i-a biruit pe locuitorii din lumea veche în aceeași modalitate, prin îngăduința poftelor și a pasiunilor josnice. El îi biruise pe israeliți prin satisfacerea apetitului. El se lăuda cu îngâmfare că Fiul lui Dumnezeu Însuși, care a fost cu Moise și Iosua, nu a fost în stare să Se împotrivească puterii lui și să ducă poporul ales de El în Canaan, deoarece aproape toți cei care au ieșit din Egipt au murit în pustie. De asemenea, el îl ispitise pe blândul Moise să-și atribuie slava care I se cuvenea lui Dumnezeu. El îi determinase pe David și Solomon, care fuseseră deosebit de favorizați de Dumnezeu, să atragă asupra lor neplăcerea lui Dumnezeu, prin îngăduirea poftelor și a pasiunii. El se lăuda cu îngâmfare că deja a reușit să deturneze planul lui Dumnezeu de a mântui omul prin Isus Hristos.SAa 131.8

În pustia ispitirii, Domnul Hristos nu mâncase timp de patruzeci de zile. În ocazii deosebite, Moise trăise tot atât de mult fără mâncare, dar el nu simțise suferințele foamei. El nu a fost ispitit și hărțuit de un vrăjmaș puternic și viclean, așa cum a fost ispitit Fiul lui Dumnezeu. Moise a fost înălțat atunci mai presus de oameni și a fost susținut într-un mod deosebit de slava lui Dumnezeu, care l-a înconjurat.SAa 132.1