64 - „ÎNTUNERICUL N-A BIRUIT-O” ^{78Articolul acesta a apărut în Review and Herald, 3 iunie 1890}

„La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toți să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină” (Ioan 1,1-9).SAa 197.1

Mi-a fost pusă următoarea întrebare: „Crezi că Domnul are vreo lumină mai mare pentru noi, ca popor?” Eu răspund că El are pentru noi o lumină nouă, și totuși lumina cea veche și prețioasă trebuie să strălucească din Cuvântul adevărului. Avem doar scânteierile razelor de lumină care abia urmează să vină. Noi nu folosim la maximum lumina pe care Domnul ne-a dat-o deja și de aceea nu reușim [402] să primim o lumină mai mare. Noi nu umblăm în lumina care este revărsată deja asupra noastră.SAa 197.2

Noi ne recomandăm cu numele de „popor păzitor al poruncilor”, dar nu înțelegem principiile nespus de largi și de vaste ale Legii lui Dumnezeu și nici caracterul ei sfânt. Mulți dintre cei care se declară a fi învățători ai adevărului nu au o concepție realistă cu privire la ce fac atunci când prezintă Legea lui Dumnezeu, pentru că nu au o cunoaștere vie a Domnului Isus Hristos.SAa 197.3

Când citim despre Luther, Knox și alți reformatori de seamă, noi admirăm puterea, tăria sufletească și curajul pe care le-au avut acești slujitori credincioși ai lui Dumnezeu și dorim să ne împărtășim de spiritul care i-a însuflețit. Dorim să știm din ce sursă au primit puterea care a făcut ca slăbiciunea lor să se transforme în tărie. Deși au fost niște unelte ale lui Dumnezeu, și oamenii aceștia mari au avut greșeli. Au fost supuși greșelii și au săvârșit păcate mari. Noi ar trebui să căutăm să imităm virtuțile lor, dar să nu facem din ei modelul nostru. Oamenii aceștia au avut talente rare pentru a duce mai departe lucrarea Reformei. Ei au fost conduși de o putere mai presus de ei înșiși, dar nu oamenii, uneltele pe care Dumnezeu le-a folosit, sunt cei care trebuie să fie înălțați și onorați, ci Domnul Isus care a făcut ca lumina și puterea Sa să vină asupra lor. Cei care iubesc adevărul și neprihănirea, care adună moștenirile primite de la acești purtători de stindard să Îl laude pe Dumnezeu, singurul Izvor al luminii.SAa 197.4

Dacă s-ar anunța că solii îngerești urmează să deschidă pentru oameni tezaurul unei cunoașteri cu privire la lucrurile cerești, ce tulburare s-ar crea în lumea creștină! Atmosfera cerului ar fi în jurul solilor și cât de dornici ar asculta mulți cuvintele care ar veni de pe buzele acestor soli! Oamenii ar scrie cărți, atrăgând atenția la cuvintele îngerilor, dar, în lumea noastră, a fost Cineva mai mare decât îngerii — Domnul Însuși a venit pentru a reflecta asupra oamenilor lumina cerului. El a declarat despre Sine că este una cu Tatăl, plin de har și de adevăr, Dumnezeu manifestat în trup.SAa 197.5

Domnul Isus, care este chipul Dumnezeului nevăzut, Și-a dat viața pentru a-l salva pe omul muritor și, oh, [403] ce lumină, ce putere aduce cu El! În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Ce taină a tainelor! Pentru rațiune este dificil să cuprindă maiestatea lui Hristos, taina răscumpărării. Crucea rușinoasă a fost ridicată, cuiele au fost bătute în mâinile și picioarele Sale, sulița nemiloasă I-a străpuns inima, iar prețul de răscumpărare a fost plătit pentru neamul omenesc. Mielul cel nepătat al lui Dumnezeu a purtat păcatele noastre în trupul Său pe cruce. El a purtat suferințele noastre.SAa 197.6