Scrierile mele vor vorbi neîncetat

În aceste zile din urmă, poporului nostru i s-a dat o lumină îmbelșugată. Indiferent dacă viața mea este cruțată sau nu, scrierile mele vor vorbi neîncetat, iar lucrarea lor va înainta până la sfârșitul timpului. Scrierile mele sunt păstrate în arhiva Fundației și, chiar dacă eu nu voi mai trăi, cuvintele acestea care mi-au fost date de Domnul vor continua să aibă viață și le vor vorbi oamenilor. Totuși puterea încă îmi este cruțată și sper să continui să îndeplinesc o lucrare folositoare. Este posibil să trăiesc [56] până la venirea Domnului, dar, dacă nu voi trăi până atunci, am încredere că se va putea spune despre mine: „«Ferice de acum încolo de morții care mor în Domnul!” — «Da», zice Duhul; «ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.»” (Apocalipsa 14,13) (…)SAa 21.12

Mulțumesc lui Dumnezeu pentru asigurarea dragostei Sale și pentru că am parte zi de zi de conducerea și călăuzirea Sa. Eu sunt foarte ocupată cu scrisul. Dimineața și seara târziu, eu scriu ce îmi descoperă Domnul. Răspunderea lucrării mele este aceea de a pregăti un popor care să reziste în ziua Domnului. Făgăduința lui Hristos este sigură. Nu mai este mult timp. Noi trebuie să lucrăm, să veghem și să Îl așteptăm pe Domnul Isus. Suntem chemați să fim statornici, neclintiți, ocupați mereu cu lucrarea Domnului. Toate speranțele noastre își au temelia în Hristos.SAa 22.1

Oare cei din poporul nostru evaluează trecutul, prezentul și viitorul așa cum se desfășoară ele înaintea lumii? Ascultă ei soliile de avertizare care le sunt vestite? Este preocuparea noastră cea mai mare aceea de a trăi o viață curățită și de a reflecta asemănarea cu Modelul divin? Aceasta trebuie să fie experiența tuturor acelora care se alătură celor ce sunt spălați și albiți în sângele Mielului. Ei trebuie să fie îmbrăcați în neprihănirea lui Hristos. Numele Său trebuie să fie scris pe fruntea lor. Ei trebuie să se bucure în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Domnul Hristos a săpat pe palmele Sale numele celor din poporul Său. Domnul nu Își va pierde interesul față de niciun suflet care depinde de El.SAa 22.2

Spune-le membrilor bisericilor că este nevoie de o consacrare deplină față de Dumnezeu. Toți să înțeleagă că trebuie să facă legământ cu Dumnezeu prin jertfă. Avem nevoie de binecuvântările Evangheliei în fiecare zi și în fiecare oră. Fiecare dovadă a puterii Domnului, a prezenței și a dragostei Sale trebuie să fie recunoscută cu mulțumiri. Fericirea trebuie să fie atinsă prin simțămintele corecte ale sufletului față de Dumnezeu. Îi mulțumesc Domnului pentru acest gând prețios. El să fie slăvit prin simțămintele exprimate și prin faptele săvârșite. (…) Niciodată poporului nostru nu i-au fost prezentate mărturii mai clare decât acelea care au fost scrise [57] recent de mine. Dumnezeu îmi poruncește să atrag atenția poporul nostru asupra importanței studierii lor. Lucrarea aceasta să înceapă acum. După aceea, fie că mi se îngăduie să lucrez, fie că sunt așezată la odihnă până va veni Isus, soliile acestea vor dăinui.SAa 22.3

Le spun acum fraților mei: Rostiți cuvinte care să atragă sufletele la Hristos. Aduceți roade prin fapte bune. „Cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3,36). Va fi prezentat orice lucru care poate fi conceput cu scopul de a-i înșela, dacă este cu putință, chiar și pe cei aleși, dar Domnul Se va îngriji cu siguranță de lucrarea Sa. — The Writing and Sending Out of the Testimonies to the Church, pag. 10-16SAa 22.4