Fii în armonie cu frații tăi

Să nu crezi că trebuie să scoți în evidență orice idee produsă de imaginația ta. Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta” (Ioan 16,12). Cu atât mai mult noi, care suntem predispuși să greșim continuu, ar trebui să fim precauți, ca să nu [183] le impunem altora idei pe care nu sunt pregătiți să le primească. Privește continuu la Isus, reține-ți expresiile tari și excentrice. Totuși, deși trebuie să fii atent la cuvintele și ideile tale, nu este necesar ca lucrarea ta să înceteze cu totul. Caută să fii în armonie cu frații tăi, iar atunci vor fi o mulțime de lucruri pe care le vei avea de făcut în via Domnului. Înalță-L pe Hristos, nu ideile și concepțiile tale. Îmbracă armura și ține pasul cu lucrătorii lui Dumnezeu, mergând umăr la umăr cu ei, înaintează în lupta contra vrăjmașului. Ascunde-te în Isus. Insistă asupra învățăturilor simple ale lui Hristos, hrănește turma lui Dumnezeu și vei ajunge să fii întărit, stabil și bine întemeiat, lucrând pentru zidirea altora în credința cea mai sfântă.SAa 88.1

Dacă ai idei diferite de cele ale fraților tăi cu privire la harul lui Hristos și la lucrările Duhului Său, nu trebuie să scoți în evidență deosebirile acestea. Tu înțelegi un subiect dintr-un punct de vedere, iar un altul, la fel de devotat lui Dumnezeu, înțelege același subiect dintr-un alt punct de vedere și vorbește despre lucruri care lasă impresia cea mai adâncă asupra minții lui. Un altul înțelege același subiect dintr-un alt punct de vedere, diferit de cei dinainte, prezintă o altă parte și, cât de nesăbuit este să intri în controversă cu privire la aceste lucruri când, în realitate, nu există niciun motiv de controversă! Lasă-L pe Dumnezeu să lucreze asupra minții și să impresioneze inima.SAa 88.2

Domnul lucrează continuu pentru a spori înțelegerea și a sensibiliza capacitatea de percepție, pentru ca omul să poată avea un simț corect cu privire la păcat și cu privire la cerințele cuprinzătoare și vaste ale Legii Sale. Cel neconvertit crede despre Dumnezeu că este lipsit de iubire, aspru și chiar răzbunător. Prezența Lui este considerată a fi o continuă restricție, caracterul Său este considerat a fi o exprimare a interdicției: „Să nu…” Slujirea Lui este privită ca fiind plină de amărăciune și de cerințe grele. Totuși, când Domnul Isus este văzut pe cruce, ca fiind darul pe care Dumnezeu L-a oferit pentru că a iubit omul, ochii se deschid pentru a vedea lucrurile într-o lumină nouă. Așa cum este descoperit în Hristos, Dumnezeu nu este un judecător aspru, un tiran răzbunător, ci un Tată milos și iubitor.SAa 88.3

Când Îl vedem pe Domnul Isus murind pe cruce pentru a-l salva pe omul pierdut, în inimă răsună ecoul cuvintelor lui Ioan: „Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, [184] să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El” (1 Ioan 3,1). Nimic nu-l deosebește cu mai multă claritate pe creștin de omul lumesc, decât felul în care el Îl înțelege și Îl prețuiește pe Dumnezeu.SAa 88.4

Unii dintre cei ce se află în lucrarea lui Dumnezeu au fost prea grăbiți să lanseze acuzații împotriva păcătoșilor, iar mila și dragostea manifestate de Tatăl, prin faptul că L-a dat pe Fiul Său să moară pentru neamul păcătos, au fost puse în umbră. Învățătorul are nevoie de harul lui Hristos în sufletul lui, ca să-i descopere celui păcătos cine este Dumnezeu cu adevărat — un Tată care așteaptă cu o dragoste plină de dor să-l primească pe fiul risipitor care se întoarce, nu adresându-i acuzații pline de mânie, ci pregătind o sărbătoare a bucuriei pentru întoarcerea lui (Țefania 3,14-17).SAa 88.5

O, dacă am putea să învățăm cu toții felul Domnului de a câștiga sufletele pentru Hristos! Ar trebui să învățăm și să le prezentăm celorlalți învățăturile prețioase în lumina care strălucește venind de la jertfa de pe crucea Golgotei. Există o singură cale care conduce de la ruină și care urcă fără încetare, credința tuturor timpurilor, care ajunge dincolo de întuneric la lumină, până la scaunul de domnie al lui Dumnezeu. Toți aceia care au învățat lecția aceasta au primit lumina care a fost descoperită înțelegerii lor. Pentru ei, calea aceasta care urcă nu este o trecătoare întunecată și nesigură, nu este calea unor minți limitate, nu este o cale concepută de oameni, o cale pe care fiecăruia i se cere să plătească o taxă de intrare.SAa 88.6

Nu poți să obții intrarea pe calea aceasta nici prin penitențe, nici prin vreo faptă pe care ești în stare să o faci. Nu, Dumnezeu Însuși are cinstea de a oferi o cale, iar ea este atât de bună, atât de desăvârșită, încât omul nu poate să adauge nimic la desăvârșirea ei prin nicio faptă pe care ar fi în stare să o facă. Ea este suficient de largă pentru a-l primi pe păcătosul cel mai mare, dacă se pocăiește, dar este așa de strâmtă, așa de sfântă, așa de înaltă, încât păcatul nu poate fi îngăduit pe ea.SAa 88.7

Când înțelegem cum este Dumnezeu, adevărul binecuvântat strălucește cu o lumină nouă, mai clară. Tot ce a ținut mintea într-o stare de confuzie este limpezit de razele strălucitoare ale Soarelui Neprihănirii. Și totuși, sunt multe lucruri pe care nu le vom înțelege, dar avem asigurarea binecuvântată că lucrurile pe care nu le cunoaștem acum, le vom cunoaște în viața de apoi. — Scrisoarea 15a, 1890SAa 88.8