La Basel, cei apostați chemați să revină

În Sabat după-amiază, am avut o adunare. Binecuvântarea Domnului a rămas asupra mea când m-am adresat din nou oamenilor, pentru un timp scurt. Fiecare loc era ocupat și au fost aduse înăuntru scaune în plus. Toți au ascultat cu un interes adânc.SAa 70.5

I-am invitat să vină în față pe aceia care doreau ca slujitorii lui Dumnezeu să se roage pentru ei. Toți aceia care apostaziaseră, toți aceia care doreau să se întoarcă la Domnul și Îl căutau cu tot sufletul puteau să folosească ocazia. Cele câteva scaune au fost ocupate repede și întreaga adunare era în mișcare. Le-am spus că lucrul cel mai bun pe care puteau să-L facă era să stea jos, chiar acolo unde se aflau, iar noi Îl vom căuta pe Domnul împreună, mărturisindu-ne păcatele, pentru că Domnul a făgăduit că, „dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire” (1 Ioan 1,9).SAa 70.6

Multe mărturii au fost prezentate într-o succesiune rapidă și cu simțăminte adânci, arătând că inimile au fost atinse de Duhul lui Dumnezeu. Adunările noastre au continuat de la ora două, până la ora cinci, apoi am fost nevoiți să încheiem cu câteva rugăciuni stăruitoare. — Jurnal, 20 februarie 1887SAa 70.7