„Timpul aproape încheiat”
O declarație publicată în 1851, în Experience and Views și aflată în Early Writings la pagina 49, este citată ca dovadă că mărturiile mele sunt false:SAa 27.10
[67] „Am văzut că timpul în care Isus trebuia să Se afle în Sfânta Sfintelor era aproape încheiat și că timpul acesta mai poate să dureze foarte puțin.”SAa 27.11
Așa cum mi-a fost prezentat subiectul acesta, perioada de slujire a lui Hristos părea aproape încheiată. Sunt eu vinovată de falsitate pentru că timpul a continuat mai mult decât părea să indice mărturia mea? Cum rămâne atunci cu mărturiile lui Hristos și ale ucenicilor Săi? S-au înșelat ei?SAa 27.12
Pavel le scrie corintenilor următoarele:SAa 27.13
„Iată ce vreau să spun, fraților: de acum vremea s-a scurtat. Spun lucrul acesta, pentru ca cei ce au neveste să fie ca și cum n-ar avea; cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni” (1 Corinteni 7,29.30)SAa 27.14
De asemenea, în Epistola sa către romani, el spune:SAa 27.15
„Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13,12). Iar de pe Patmos, Hristos ne vorbește prin preaiubitul Ioan, astfel:SAa 27.16
„Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii și păzesc lucrurile scrise în ea! Căci vremea este aproape!” (Apocalipsa 1,3) SAa 28.1
„Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare și adevărate. Și Domnul, Dumnezeul duhurilor prorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând. Și iată, Eu vin curând! Ferice de cel ce păzește cuvintele prorociei din cartea aceasta!” (Apocalipsa 22,6.7)SAa 28.2
În soliile adresate oamenilor, îngerii lui Dumnezeu se referă la timp ca fiind foarte scurt. Astfel mi-a fost prezentat întotdeauna și mie. Este adevărat că timpul a continuat mai mult decât ne-am așteptat noi în zilele de început ale vestirii soliei acesteia. Mântuitorul nostru nu a venit atât de curând cum am sperat. Totuși oare a dat greș Cuvântul Domnului? Niciodată! Ar trebui să ne aducem aminte că atât făgăduințele, cât și amenințările lui Dumnezeu sunt condiționate.SAa 28.3
Dumnezeu i-a încredințat poporului Său o lucrare de îndeplinit pe pământ. Solia îngerului al treilea trebuia să fie deja vestită, gândurile credincioșilor trebuiau să fie îndreptate spre Sanctuarul ceresc, unde Hristos a intrat ca să facă ispășire pentru poporul Său. Reforma Sabatului trebuia [68] să fie dusă mai departe. Spărtura din Legea lui Dumnezeu trebuie să fie reparată. Solia trebuie să fie propovăduită cu glas tare, pentru ca toți locuitorii pământului să primească avertizarea. Cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să-și curețe sufletul prin ascultarea de adevăr și să fie pregătiți pentru a sta fără greșeală înaintea Lui, la venirea Sa.SAa 28.4
Dacă și-ar fi păstrat credința cu putere după marea dezamăgire din 1844 și ar fi mers uniți pe calea deschisă de providența lui Dumnezeu, primind solia îngerului al treilea și propovăduind-o în lume cu puterea Duhului Sfânt, adventiștii ar fi văzut deja mântuirea lui Dumnezeu. Domnul ar fi lucrat cu putere prin eforturile lor, lucrarea ar fi fost încheiată și Hristos ar fi venit deja pentru a-i da poporului Său răsplata.SAa 28.5
Totuși, în perioada de îndoială și nesiguranță care a urmat după dezamăgire, mulți dintre credincioșii adventiști au renunțat la credința lor. Între ei au pătruns dezbinări și neînțelegeri. Atât prin cuvântări, cât și prin scrieri, majoritatea a fost împotriva puținilor oameni care au urmat providența lui Dumnezeu, au primit reforma Sabatului și au început să vestească solia îngerului al treilea. Mulți dintre aceia care ar fi trebuit să își dedice timpul și talentele unicului scop de a vesti lumii solia de avertizare au fost absorbiți de împotrivirea față de adevărul despre Sabat și, ca urmare, a fost necesar ca susținătorii lui să trudească pentru a răspunde acestor împotrivitori și pentru a apăra adevărul. În felul acesta, lucrarea a fost împiedicată, iar lumea a fost lăsată în întuneric. Dacă toți adventiștii s-ar fi unit în ceea ce privește păstrarea poruncilor lui Dumnezeu și a credinței în Isus, cât de diferită ar fi fost istoria noastră!SAa 28.6
Nu a fost voia lui Dumnezeu ca venirea Domnului Hristos să fie întârziată atât de mult. Dumnezeu nu a plănuit ca poporul Său Israel să rătăcească patruzeci de ani în pustie. El a făgăduit să-l conducă direct în Canaan și să-l așeze acolo, pentru a fi un popor sfânt, sănătos și fericit. Totuși cei cărora li s-a predicat la început nu au intrat în țara făgăduită „din cauza necredinței” (Evrei 3,19). Inimile copiilor lui Israel au fost pline de murmurare, răzvrătire și ură, iar El nu a putut să-Și îndeplinească legământul făcut cu ei.SAa 28.7
[69] Timp de patruzeci de ani, necredința, murmurarea și răzvrătirea i-au ținut pe cei din Israelul din vechime afară din Canaan. Aceleași păcate au amânat intrarea Israelului modern în Canaanul ceresc. În niciuna dintre cele două situații, făgăduințele lui Dumnezeu nu sunt înșelătoare. Necredința, spiritul lumesc, lipsa de consacrare și certurile care există între cei care se declară a fi poporul Domnului sunt motivele care ne-au ținut atât de mulți ani în lumea aceasta a păcatului și a necazului.SAa 28.8
Sunt încă două pasaje care pot fi găsite în prima mea carte și care nu sunt prezente în scrierile mele ulterioare. Cu privire la acestea, voi spune doar următoarele: când voi putea să obțin o carte care să le conțină, așa încât să fiu sigură de corectitudinea citatelor și să văd eu însămi contextul în care se află, voi fi pregătită să vorbesc într-un mod mai lămurit despre ele.SAa 28.9