Hristos nu a făcut nicio minune pentru Sine

Apoi, Satana I-a atras atenția Domnului Hristos asupra propriei înfățișări atrăgătoare, fiind înveșmântat în lumină și plin de putere. El a pretins a fi un sol trimis direct de la scaunul de domnie al Cerului și a declarat că avea dreptul de a-I cere Domnului Hristos dovezi care să arate că era Fiul lui Dumnezeu. Dacă ar fi putut, Satana s-ar fi îndoit cu plăcere de cuvintele care i-au fost adresate Fiului lui Dumnezeu la botezul Său. El s-a hotărât să-L biruie pe Domnul Hristos și, dacă era posibil, să-și asigure propria împărăție și viață. Prima lui ispită asupra lui Hristos a fost cu privire la apetit. Asupra acestui punct, el avea o stăpânire aproape deplină asupra lumii, iar ispitele lui erau adaptate la circumstanțele și locul în care Se afla Hristos [275] și acest lucru le făcea să fie aproape copleșitoare.SAa 134.6

Domnul Hristos ar fi putut să facă o minune pentru Sine, dar faptul acesta nu ar fi fost în armonie cu Planul de Mântuire. Numeroasele minuni din viața Domnului Hristos arată puterea Sa de a alina suferința omenească. Printr-o minune a harului, El a hrănit cinci mii de oameni o dată, cu cinci pâini și doi peștișori. Prin urmare, El avea puterea de a face o minune și de a-Și alina foamea. Satana s-a flatat cu gândul că putea să-L determine pe Domnul Hristos să Se îndoiască de cuvintele care Îi fuseseră adresate la botez. Dacă ar fi putut să-L ispitească să pună la îndoială faptul că era Fiul lui Dumnezeu și să pună la îndoială cuvintele rostite de Tatăl Său, Satana ar fi câștigat o mare biruință.SAa 134.7

El L-a găsit pe Domnul Hristos în singurătatea pustiei, fără tovarăși, fără hrană și cuprins de suferință. Împrejurimile erau dintre cele mai respingătoare și triste. Satana I-a sugerat lui Hristos că Dumnezeu nu L-ar fi lăsat pe Fiul Său într-o asemenea stare de ne-voie și suferință reală. El spera să clatine credința lui Hristos în Tatăl Său, care Îi îngăduise să fie adus într-o asemenea stare de suferință extremă în pustie, într-un loc unde oamenii nu pășiseră niciodată. Satana a sperat să strecoare în mintea lui Hristos îndoieli cu privire la dragostea Tatălui Său, așa încât, sub influența descurajării și a foamei teribile, să-Și exercite puterea de a face minuni pentru Sine și să Se desprindă de mâna Tatălui Său ceresc. Aceasta a fost cu adevărat o ispită pentru Domnul Hristos. Dar El nu i-a acordat atenție nicio clipă. El nu S-a îndoit nici măcar un singur moment de dragostea Tatălui Său ceresc, chiar dacă părea să fie doborât de un chin de nedescris. Deși erau concepute cu abilitate, ispitele lui Satana nu au schimbat integritatea Fiului iubit al lui Dumnezeu. Încrederea Sa neclintită în Tatăl nu a putut fi zguduită.SAa 134.8