O întâmplare

Odată, în zilele de început ale vestirii soliei, fratele Butler și fratele Hart au ajuns să fie dezorientați cu privire la mărturii. Cuprinși de o mare tulburare, ei au oftat și au plâns, dar, o vreme, nu au putut să prezinte motivele tulburării lor. Cu toate acestea, pentru că li s-a cerut cu insistență să prezinte un motiv pentru vorbirea și comportamentul lor lipsite de încredere, fratele Hart s-a referit la o mică broșură care fusese publicată, prezentând viziunile sorei White, și a spus că, în conformitate cu lucrurile pe care le știe sigur, unele viziuni nu au fost incluse. Înaintea unui auditoriu numeros, frații aceștia au vorbit amândoi cu pasiune despre faptul că își pierduseră încrederea în lucrare.SAa 20.8

Soțul meu i-a înmânat mica broșură fratelui Hart și i-a cerut să citească ce era tipărit pe pagina de titlu: „O schiță a experienței creștine și a viziunilor lui Ellen G. White”, iar el a citit.SAa 20.9

Pentru o clipă, a fost tăcere, apoi soțul meu a explicat că nu avusese suficienți bani și că nu a putut să tipărească la început decât o broșură mică, făgăduindu-le fraților că, atunci când se vor aduna suficienți bani, viziunile vor fi publicate mai amplu, sub forma unei cărți.SAa 20.10

Fratele Butler a fost profund impresionat și, după ce s-a dat explicația aceasta, a spus: „Să îngenunchem înaintea lui Dumnezeu.” Au urmat rugăciuni, lacrimi și mărturisiri cum rareori am auzit.SAa 21.1

Fratele Butler a zis: „Frate White, iartă-mă. Mi-a fost teamă că ascundeți de noi o parte din lumina pe care ar fi trebuit să o avem. Soră White, iartă-mă.” Apoi, puterea lui Dumnezeu a venit în adunare într-un mod minunat. — The Writing and Sending Out of the Testimonies to the Church, pag. 3-9SAa 21.2