3 - ATITUDINEA FAȚĂ DE MĂRTURII

O DECLARAȚIE TIMPURIE

Am văzut starea acelora care au stat pe temelia adevărului prezent, dar care au desconsiderat viziunile — calea pe care Dumnezeu o alesese pentru a-i învăța pe aceia care s-au abătut de la adevărul Bibliei în unele situații. Am văzut că, prin loviturile date viziunilor, ei nu au lucrat împotriva unui vierme, a uneltei slabe prin care Dumnezeu a vorbit, ci împotriva Duhului Sfânt. Am văzut că era un lucru neînsemnat să vorbească împotriva uneltei, dar era periculos să trateze cu ușurătate cuvintele lui Dumnezeu. Am văzut că, dacă greșeau și Dumnezeu alegea să le arate greșelile prin viziuni, iar ei desconsiderau învățăturile date astfel, acești oameni urmau să fie lăsați să meargă pe calea lor, să alerge pe calea greșelii și să creadă că fac bine, până când aveau să constate că este prea târziu. Apoi, în timpul de necaz, i-am auzit strigând către Dumnezeu în agonie: „De ce nu ne-ai arătat greșeala, ca să ne îndreptăm și să fim pregătiți pentru timpul acesta?” Atunci, un înger li s-a adresat și le-a spus: „Tatăl meu v-a învățat, dar voi nu ați vrut să fiți învățați. El a vorbit prin viziuni, dar voi ați desconsiderat vocea Sa, iar El v-a lăsat să mergeți pe căile voastre, ca să suportați consecințele faptelor voastre.” — Broadside, To Those Who Are Receiving a Seal of the Living God, 31 ianuarie 1849SAa 15.1