Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Scrieri timpurii

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Încheierea vestirii celei de-a treia solii îngerești

    Atenția mi-a fost îndreptată către timpul încheierii vestirii soliei celui de-al treilea înger. Puterea lui Dumnezeu rămăsese asupra poporului Său; ei își împliniseră lucrarea și erau pregătiți pentru ceasul încercării, care era înaintea lor. Primiseră ploaia târzie — sau înviorarea de la fața Domnului — și mărturia cea vie fusese reînviată. Ultima mare avertizare răsunase pretutindeni și îi ațâțase și turbase de mânie pe locuitorii pământului care nu au vrut să primească solia.ST 279.1

    Am văzut îngeri grăbindu-se încoace și încolo în ceruri. Un înger care purta o călimară la brâu s-a întors de pe pământ și I-a raportat lui Isus că lucrarea lui a fost înfăptuită și că sfinții erau numărați și sigilați. Apoi L-am văzut pe Isus, care slujise înaintea chivotului care conținea Cele Zece Porunci, aruncând jos cădelnița. Și-a ridicat mâinile și a strigat cu putere: “S-a sfârșit!” Și toată oștirea îngerească și-a pus deoparte cununile în timp ce Isus a făcut declarația solemnă: “Cine este nedrept să fie nedrept și mai departe; cine este întinat să se întineze și mai departe; cine este fără prihană să trăiască și mai departe fără prihană. Și cine este sfânt să se sfințească și mai departe.”ST 279.2

    Fiecare caz fusese hotărât pentru viață sau moarte. În timp ce Isus slujise în Sanctuar, judecata continuase pentru neprihăniții care erau morți și apoi pentru neprihăniții aflați în viață. Hristos Își primise Împărăția după ce făcuse ispășire pentru poporul Său și le ștersese păcatele. Era hotărât cine aveau să fie supușii Împărăției. Nunta Mielului luase sfârșit. Și Împărăția și măreția ei în întregime au fost date lui Isus și moștenitorilor mântuirii, iar Isus urma să domnească ca Împărat al împăraților și Domn al Domnilor.ST 280.1

    Când Isus a ieșit din Sfânta Sfintelor, am auzit clopoțeii veșmântului Său; și, în acel moment al ieșirii Sale, un nor de întuneric i-a acoperit pe locuitorii pământului. Atunci nu a mai fost nici un mijlocitor între omul vinovat și un Dumnezeu jignit. Câtă vreme Isus stătuse între Dumnezeu și omul vinovat, oamenii avuseseră o protecție asupra lor; dar când El a încetat să mai stea între om și Tatăl, aceasta a fost îndepărtată și Satana a avut controlul deplin asupra celor nepocăiți de la sfârșitul timpului. Era imposibil ca plăgile să fie revărsate în timp ce Isus slujea în Sanctuar; dar când lucrarea Sa de acolo ia sfârșit și mijlocirea Sa se încheie, nu mai există nimic care să stăvilească mânia lui Dumnezeu, și aceasta se dezlănțuie cu furie asupra capului neprotejat al păcătosului vinovat, care a disprețuit mântuirea și a urât mustrarea. În acel timp înfricoșător, la încheierea mijlocirii lui Isus, sfinții trăiau fără Mijlocitor înaintea unui Dumnezeu sfânt. Fiecare caz în parte era hotărât, fiecare mărgăritar numărat. Isus a zăbovit o clipă în prima încăpere a Sanctuarului ceresc și păcatele care fuseseră mărturisite în timp ce El Se aflase în Sfânta Sfintelor au fost puse asupra lui Satana, autorul păcatului, care trebuie să suporte pedeapsa hotărâtă pentru ele.ST 280.2

    Apoi, L-am văzut pe Isus scoțându-și veșmintele de preot și îmbrăcându-Se în hainele de Împărat. Pe capul Său erau multe coroane așezat una într-alta. Înconjurat de oștirea îngerească, El a părăsit cerul. Plăgile cădeau asupra locuitorilor pământului. Unii Îl acuzau pe Dumnezeu și Îl blestemau. Alții se grăbeau la cei din poporul lui Dumnezeu și îi implorau să-i învețe cum să scape de judecățile Lui. Dar sfinții nu aveau nimic pentru ei. Fusese vărsată ultima lacrimă pentru păcătoși, fusese înălțată ultima rugăciune agonizantă, fusese purtată ultima povară, fusese dată ultima avertizare. Dulcele glas al îndurării nu avea să-i mai îmbie vreodată. Când sfinții și tot cerul au fost interesați de mântuirea lor, ei nu au avut nici un interes față de propriile lor persoane. Le-a fost pusă înainte viața și moartea. Mulți au dorit viața, dar nu au făcut nici un efort pentru a o obține. Ei nu au ales viața, și acum nu mai exista nici un strop de sânge ispășitor pentru a-i curăți pe cei vinovați, nici un Mântuitor plin de compasiune, care să pledeze în favoarea lor și să strige: “Cruță-l, cruță-l pe păcătos încă puțină vreme”. Tot cerul se unise cu Isus în timp ce auziseră cuvintele înfricoșătoare: “S-a împlinit! S-a sfârșit!”. Planul de mântuire fusese împlinit, dar puțini aleseseră să-l accepte. Și, în timp ce glasul cel dulce al îndurării se stingea, frica și groaza îi cuprindea pe cei răi. Cu o îngrozitoare claritate, ei au auzit cuvintele: “Prea târziu! Prea târziu!”ST 281.1

    Cei care nu prețuiseră Cuvântul lui Dumnezeu se grăbeau încoace și încolo, rătăcind de pe o mare pe alta și de la miază-noapte la răsărit pentru a căuta Cuvântul lui Dumnezeu. Îngerul lui Dumnezeu a spus: “Nu-l vor găsi. Este foamete în țară; nu o foamete de pâine, nici sete de apă, ci de a auzi cuvintele Domnului. Ce n-ar da ei pentru un cuvânt de aprobare din partea lui Dumnezeu! Dar nu, ei trebuie să flămânzească și să înseteze mai departe. Zi după zi au disprețuit mântuirea, prețuind comorile și plăcerea pământească mai mult decât orice comoară și perspectivă cerească. Ei L-au respins pe Isus și I-au disprețuit sfinții. Cei necurați trebuie să rămână necurați pentru totdeauna.”ST 281.2

    Mulți dintre cei răi au fost teribil de mânioși când au suferit efectele plăgilor. Era o scenă a unei îngrozitoare agonii. Părinții le reproșau amarnic copiilor lor și copiii părinților, frații surorilor și surorile fraților. Din toate părțile veneau strigăte puternice, tânguitoare: “Tu m-ai oprit să primesc adevărul care m-ar fi salvat de acest ceas teribil”. Poporul s-a întors împotriva pastorilor lor cu o ură amarnică și reproșându-le astfel: “Nu ne-ați avertizat. Ne-ați spus că toată lumea urma să fie convertită și ați strigat ‘pace, pace’, pentru a aduce la tăcere orice temere care se ridica. Nu ne-ați spus despre acest ceas; și despre cei care ne-au avertizat ați spus că sunt fanatici și oameni răi, care ne vor provoca ruina.” Dar am văzut că pastorii nu au scăpat de mânia lui Dumnezeu. Suferința lor era de zece ori mai mare decât cea a poporului lor.ST 282.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents