Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents

Scrieri timpurii

 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Prima venire a lui Hristos

    Mi-a fost arătat timpul în care Isus trebuia să ia asupra Sa firea omului, să Se umilească în trup omenesc și să sufere ispitele lui Satana.ST 153.1

    Nașterea Sa s-a desfășurat fără a fi însoțită de grandoarea lumească. S-a născut într-un staul și pătuțul I-a fost o iesle; cu toate acestea, nașterea I-a fost onorată cu mult mai mult decât oricărui fiu al oamenilor. Îngeri din cer i-au anunțat pe păstori de venirea lui Isus și lumina și slava de la Dumnezeu le-au însoțit mărturia. Ceata de îngeri și-au atins harpele și I-au dat slavă lui Dumnezeu. Ei au vestit triumfător sosirea Fiului lui Dumnezeu într-o lume căzută, ca să ducă la îndeplinire lucrarea de răscumpărare și, prin moartea Sa, să aducă omului pace, fericire și viață veșnică. Dumnezeu a onorat venirea Fiului Său. Îngerii I s-au închinat.ST 153.2

    Îngerii lui Dumnezeu erau deasupra locului în care era botezat El; Duhul Sfânt a coborât în forma unui porumbel și a venit peste El și, în timp ce oamenii priveau uimiți peste măsură, cu ochii țintă la El, s-a auzit din cer glasul Tatălui, zicând: “Tu ești Fiul Meu preaiubit! În Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea!”ST 153.3

    Ioan nu era sigur că Mântuitorul era cel care venise la el pentru a-L boteza în apa Iordanului. Dar Dumnezeu îi făgăduise un semn prin care avea să-L cunoască pe Mielul lui Dumnezeu. Acel semn a fost dat când porumbelul s-a așezat peste Isus și slava lui Dumnezeu a strălucit peste tot în jurul Său. Ioan a întins mâna, arătând către Isus, și a strigat cu un glas puternic: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!”ST 153.4

    Ioan și-a anunțat ucenicii că Isus este Mesia cel făgăduit, Mântuitorul lumii. Către încheierea lucrării lui, el și-a învățat ucenicii să privească la Isus și să-L urmeze ca fiind Marele Învățător. Viața lui Ioan a fost plină de întristare și tăgăduire de sine. El a vestit prima venire a lui Hristos, dar nu i s-a îngăduit să-I vadă minunile și să se bucure de puterea pe care o manifesta El. Când Isus avea să se declare pe Sine ca Învățător, Ioan știa că el trebuie să moară. Vocea lui a fost rareori auzită, cu excepția pustiei. Viața lui a fost singuratică. Nu s-a legat de familia tatălui său, pentru a se bucura de societatea ei, ci a lăsat-o pentru a-și împlini misiunea. Mulțimi de oameni părăseau orașele agitate și satele și se îndreptau către pustie pentru a asculta cuvintele minunatului profet. Ioan lovea cu securea la rădăcina copacului. El mustra păcatul, fără a se teme de consecințe și pregătea calea pentru Mielul lui Dumnezeu.ST 154.1

    Irod era mișcat în timp ce asculta mărturiile puternice, directe ale lui Ioan și, cu un interes profund, a întrebat ce trebuia să facă pentru a deveni ucenicul lui. Ioan cunoștea că el era pe punctul de a se căsători cu soția fratelui său, câtă vreme soțul ei trăia încă, și i-a spus cu credincioșie lui Irod că acest lucru nu era drept. Irod nu era dispus să facă vreun sacrificiu. S-a căsătorit cu soția fratelui său și, prin înrâurirea ei, l-a prins pe Ioan și l-a aruncat în temniță, intenționând, cu toate acestea, să-i dea drumul. În timp ce stătea acolo, închis, Ioan a auzit prin ucenicii lui despre lucrările pline de putere ale lui Isus. El nu-I putea asculta cuvintele pline de har; dar ucenicii l-au anunțat și l-au mângâiat cu ceea ce auziseră. Curând după aceea, Ioan a fost decapitat, prin influența folosită de soția lui Irod. Am văzut că cei mai umili ucenici, care L-au urmat pe Isus, care au fost martori la minunile Sale și au ascultat cuvintele alinătoare care ieșeau de pe buzele Lui, erau mai mari decât Ioan Botezătorul; cu alte cuvinte, ei au fost mai înălțați și mai onorați și au avut mai multă bucurie în viețile lor.ST 154.2

    Ioan a venit în duhul și puterea lui Ilie, pentru a vesti prima venire a lui Isus. Atenția mi-a fost îndreptată către zilele de pe urmă și am văzut că Ioan îi reprezenta pe aceia care vor merge în duhul și puterea lui Ilie pentru a vesti ziua mâniei și cea de-a doua venire a lui Isus.ST 155.1

    După botezul lui Isus în Iordan, El a fost mânat de Duhul în pustie pentru a fi ispitit de diavol. Duhul Sfânt Îl pregătise pentru acea scenă deosebită a ispitelor aprige. El a fost ispitit patruzeci de zile de către Satana și în acele zile nu a mâncat nimic. Totul era neplăcut în jurul Său, un loc pe care firea omenească era ispitită să-l respingă. Era cu fiarele sălbatice și cu diavolul într-un loc pustiu, singuratic. Fiul lui Dumnezeu era palid și tras la față din pricina postului și suferinței. Dar calea pe care trebuia s-o urmeze era trasată și trebuia să împlinească lucrarea pe care venise s-o înfăptuiască.ST 155.2

    Satana a profitat de suferințele Fiului lui Dumnezeu și s-a pregătit să-L atace cu ispite multiple, sperând să obțină biruința asupra Lui, pentru că Se smerise pe Sine luând trup de om. “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește pietrei acesteia să se facă pâine.” L-a ispitit pe Isus să accepte să-i dea dovada că El este Mesia. Isus i-a răspuns cu blândețe: “Este scris, omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.ST 155.3

    Satana căuta o discuție în contradictoriu cu Isus, legată de faptul că El era Fiul lui Dumnezeu. A adus ca argument starea lui de slăbiciune și suferință și a afirmat cu lăudăroșenie că el era mai puternic decât Isus. Dar cuvântul rostit din cer, “Tu ești Fiul Meu preaiubit, în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea” era de-ajuns pentru a-L susține pe Isus în toate suferințele Sale. Am văzut că Hristos nu avea de ce să-l convingă pe Satana de puterea Sa sau de faptul că El era Mântuitorul lumii. Satana avea dovezi suficiente legate de poziția înălțată și autoritatea Fiului lui Dumnezeu. Tocmai refuzul lui de a se supune autorității lui Hristos îl alungase din cer.ST 155.4

    Pentru a-și manifesta puterea, Satana l-a dus pe Isus la Ierusalim și L-a așezat pe streașina templului și L-a ispitit să-i facă dovada că El era Fiul lui Dumnezeu, aruncându-Se de la acea înălțime amețitoare. Satana a citat cuvintele Inspirației: “Căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Lui să Te păzească’ și: ‘Ei Te vor lua pe mâini ca nu cumva să Te lovești cu piciorul de vreo piatră’”. Răspunzându-i, Isus a zis: “S-a spus: ‘Să nu ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău’”. Satana dorea să-L facă pe Isus să Se încumete să mizeze pe mila Tatălui Său și să-și riște viața înainte de îndeplinirea misiunii Sale. Sperase că planul de mântuire avea să eșueze; dar planul era prea bine pus la punct pentru a fi dejucat sau stricat de Satana.ST 156.1

    Hristos este exemplul pentru toți creștinii. Când sunt ispitiți sau drepturile lor sunt puse la îndoială, ei ar trebui să îndure totul cu răbdare. Nu trebuie să simtă că au dreptul să-L cheme pe Domnul să-și etaleze puterea, pentru ca ei să poată obține biruința împotriva dușmanilor lor, decât dacă Dumnezeu poate fi onorat în mod direct prin aceasta. Dacă Isus S-ar fi aruncat de pe streașina Templului, El nu I-ar fi dat slavă Tatălui; căci nimeni nu ar fi fost martor la acest lucru în afară de Satana și îngerii lui Dumnezeu. Și aceasta ar fi însemnat ispitirea Domnului să-și arate puterea înaintea celui mai înverșunat vrăjmaș al Său. Ar fi însemnat să cedeze înaintea celui pe care Isus venise să-l biruie.ST 156.2

    “Diavolul L-a suit pe un munte înalt, I-a arătat într-o clipă toate împărățiile pământului și I-a zis: ‘Ție Îți voi da toată stăpânirea și slava acestor împărății; căci mie îmi este dată și o dau oricui voiesc. Dacă, dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta’. Drept răspuns, Isus i-a zis: ‘Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău și numai Lui să-I slujești’.”ST 157.1

    Satana I-a înfățișat lui Isus împărățiile lumii în cea mai atrăgătoare lumină. El s-a oferit să renunțe la pretențiile pe care le avea asupra bogățiilor pământului, dacă Isus avea să i Se închine acolo. Dacă planul mântuirii avea să fie dus până la capăt și Isus murea pentru a-l răscumpăra pe om, Satan știa că propria lui putere avea să-i fie limitată și luată în cele din urmă și că urma să fie nimicit. Din acest motiv, planul său elaborat era acela de a împiedica, dacă era cu putință, ducerea la bun sfârșit a marii lucrări care fusese începută de Fiul lui Dumnezeu. Dacă planul de răscumpărare avea să dea greș, Satana avea să-și păstreze împărăția a cărei stăpânire o pretindea atunci. Și, dacă avea să izbândească, îi plăcea să creadă că va domni în opoziție cu Dumnezeul cerurilor.ST 157.2

    Satana a jubilat când Isus și-a lăsat puterea și slava și a părăsit cerul. El a crezut că Fiul lui Dumnezeu a fost adus atunci în puterea lui. Ispita prinsese atât de bine la perechea sfântă în Eden, încât spera ca prin puterea și viclenia lui satanică să-L învingă și pe Fiul lui Dumnezeu și să-și salveze în felul acesta propria-i viață și împărăția. Dacă ar fi putut să-L ispitească pe Isus să Se îndepărteze de voința Tatălui Său, scopul lui avea să fie atins. Dar Isus l-a întâmpinat pe ispititor cu mustrarea: “Înapoia Mea, Satano”. El nu avea să Se închine decât înaintea Tatălui Său. Satana a pretins că împărăția pământului era a lui și a insinuat că Isus ar putea scăpa de toate suferințele Sale: că nu era nevoie să moară pentru a obține împărățiile acestei lumi; că, dacă avea să i Se închine, putea avea toate bogățiile pământului și slava de a domni peste ele. Dar Isus a fost neclintit. Știa că va veni vremea când va redobândi cu propria Sa viață împărăția de la Satana și că, după un timp, totul în cer și pe pământ i Se va supune. A ales viața Lui de suferință și moartea îngrozitoare ca fiind calea aprobată de Tatăl Său pentru a putea deveni un moștenitor de drept al împărățiilor pământului și să le primească în mâinile Lui pentru a fi ale Sale pentru veșnicie. Satana avea să fie dat și el în mâna Lui pentru a fi nimicit prin moarte, pentru a nu-L mai tulbura vreodată pe Isus sau pe sfinți în slavă.ST 157.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents