Planul de mântuire

Tristețea a umplut cerul când s-a realizat faptul că omul era pierdut și că lumea pe care o crease Dumnezeu avea să fie populată cu muritori condamnați la mizerie, boală și moarte și că nu exista nici o cale de scăpare pentru cel vinovat. Întreaga familie a lui Adam trebuia să moară. Apoi L-am văzut pe iubitul Isus și am zărit o expresie de compasiune și tristețe pe fața Sa. L-am văzut în scurt timp apropiindu-se de lumina strălucitoare care Îl învăluia pe Tatăl. Îngerul care mă însoțea a zis: “El discută în mod nemijlocit cu Tatăl Său”. Neliniștea îngerilor părea foarte intensă în timp ce Isus discuta cu Tatăl Lui. De trei ori a fost învăluit de lumina glorioasă din jurul Tatălui, iar a treia oară a ieșit de la Tatăl și i-am putut vedea persoana. Fața Îi era calmă, netulburată de vreo neliniște sau necaz și strălucea de o frumusețe pe care cuvintele nu o pot descrie. Apoi a făcut cunoscut oștirii îngerilor că fusese croită o cale de scăpare pentru omul pierdut. Le-a spus că intervenise la Tatăl Său și Se oferise să-și dea propria viață ca răscumpărare, să ia asupra Sa sentința de condamnare la moarte, pentru ca prin El omul să poată găsi iertare; ca prin meritele sângelui Său și ascultare de Legea lui Dumnezeu ei să poată redobândi favoarea lui Dumnezeu și să fie aduși înapoi în grădina cea minunată și să mănânce din rodul pomului vieții.ST 149.2

La început, îngerii nu s-au putut bucura; căci Comandantul lor nu le-a ascuns nimic, ci a desfășurat înaintea lor planul de mântuire. Isus le-a spus că va sta între mânia Tatălui Său și omul vinovat, că va purta nelegiuirea și disprețul și că numai puțini Îl vor primi ca Fiu al lui Dumnezeu. Aproape toți Îl vor urî și respinge. Va renunța la slava Sa din cer, Se va arăta pe pământ ca om, Se va umili ca om, Se va familiariza prin experiență directă cu diferitele ispite de care este asaltat omul, pentru a ști cum să-i ajute pe cei care sunt ispitiți; și că, în cele din urmă, după împlinirea misiunii Sale ca Învățător, va fi dat în mâinile oamenilor și va suferi aproape orice cruzime și suferință pe care Satana și îngerii lui vor putea să le inspire oamenilor răi. Că va muri de moartea cea mai crudă, atârnat între cer și pământ, asemenea unui păcătos vinovat; că va îndura ore de agonie înfiorătoare, la care nici îngerii nu vor putea privi, ci își vor acoperi fețele pentru a nu mai vedea acea priveliște. Și nu avea să sufere numai o agonie trupească, ci și una a minții, cu care cea fizică nu poate fi în nici un fel comparată. Greutatea păcatelor întregii lumi avea să fie asupra Lui. Le-a spus că va muri și că va învia din nou a treia zi și Se va înălța la Tatăl Său pentru a mijloci în favoarea omului vinovat, îndărătnic.ST 149.3

Îngerii s-au prosternat înaintea Lui. Și-au oferit viețile. Isus le-a spus că îi va salva pe mulți prin moartea Sa și că viața unui înger nu putea plăti datoria. Doar viața Lui putea fi acceptată de Tatăl ca preț de răscumpărare pentru om. Isus le-a mai spus că și ei aveau de jucat un rol: să fie cu El și, în anumite momente, să-L întărească; că va lua asupra Sa natura căzută a omului și că tăria Lui nu avea să fie nici măcar egală cu a lor; că vor fi martorii umilirii și marilor Lui suferințe; și că, văzând umilințele îndurate de El și ura oamenilor îndreptată către El, vor fi mișcați de cea mai profundă emoție și, din iubirea pe care o au față de El, vor dori să-L salveze și să-L izbăvească de ucigașii Lui, dar că nu trebuie să intervină pentru a împiedica nimic din tot ceea ce vor vedea; și că ei vor avea un rol de jucat în învierea Lui; că planul de mântuire fusese pus la punct și că Tatăl acceptase acest plan.ST 150.1

Cu o tristețe sfântă, Isus i-a mângâiat și i-a încurajat pe îngeri, spunându-le că, după toate acestea, cei pe care îi va răscumpăra vor fi cu El și că, prin moartea Sa, îi va mântui pe mulți și îl va nimici pe cel care are puterea morții. Iar Tatăl Său Îi va da Împărăția și măreția Împărăției de sub toată întinderea cerului și va fi a Lui în veci de veci. Satana și cei păcătoși vor fi nimiciți, pentru a nu mai tulbura niciodată cerul sau noul pământ curățit. Isus a cerut oștirii cerești să se împace cu planul pe care-L acceptase Tatăl și să se bucure că, prin moartea Sa, omul căzut putea fi din nou înălțat pentru a obține favoarea lui Dumnezeu și a se bucura de cer.ST 151.1

Atunci cerul a fost umplut de bucurie, de o bucurie inexprimabilă. Și ceata îngerească a intonat o cântare de laudă și adorare. Și-au atins harpele și au cântat într-un ton mai înalt decât înainte, din cauza marii îndurări și bunăvoințe din partea lui Dumnezeu, pentru că a dat pe preaiubitul Său Fiu să moară pentru un neam de răzvrătiți. Lauda și adorația au fost revărsate pentru tăgăduirea de sine și jertfa lui Isus; pentru că a consimțit să părăsească sânul Tatălui Său și a ales o viață de suferință și chin și o moarte rușinoasă, ca să poată da viață altora.ST 151.2

Îngerul a spus: “Crezi că Tatăl L-a dat pe preaiubitul Său Fiu fără o luptă? Nu, nu. Chiar și Dumnezeul cerurilor a avut o luptă, dacă să-l lase pe omul vinovat să piară sau să-L dea pe iubitul Său Fiu să moară pentru el.” Îngerii erau atât de interesați de mântuirea omului, încât s-au găsit printre ei unii care doreau să-și cedeze slava și să-și dea viața pentru omul care pierea. “Dar”, a spus îngerul care mă însoțea, “aceasta nu ar fi realizat nimic. Nelegiuirea era atât de mare, încât viața unui înger nu putea plăti datoria. Nimic, în afara morții și mijlocirii Fiului lui Dumnezeu, nu putea plăti datoria și salva pe omul pierdut dintr-o durere și nenorocire fără speranță.”ST 151.3

Dar lucrarea ce a fost dată îngerilor era ca ei să coboare și să urce cu balsam întăritor adus din slavă pentru a-L mângâia pe Fiul lui Dumnezeu în suferințele Sale și a-I sluji. Lucrarea lor era și de a-i păzi și feri pe supușii harului de îngerii răi și de întunericul care era aruncat în mod constant în jurul lor de către Satana. Am văzut că-I era cu neputință lui Dumnezeu să schimbe Legea pentru a-l salva pe omul pierdut, care pierea; de aceea a acceptat ca Fiul Său drag să moară pentru păcatele omului.ST 152.1

Satana s-a bucurat din nou împreună cu îngerii lui că a putut, prin provocarea căderii omului, să-L tragă jos pe Fiul lui Dumnezeu din poziția Sa înălțată. Le-a spus îngerilor lui că atunci când Isus va lua asupra Sa firea căzută a omului, el putea să-L copleșească și să împiedice împlinirea planului de mântuire.ST 152.2

Mi-a fost arătat Satana așa cum a fost odată, un înger fericit și înălțat. Apoi, mi-a fost arătat așa cum este acum. Are încă o alură regească. Trăsăturile lui sunt încă nobile, căci este un înger căzut. Dar expresia feței sale este plină de neliniște, griji, nefericire, răutate, ură, viclenie, înșelăciune și de orice rău. Am observat în mod deosebit acea expresie care a fost odată atât de nobilă. Fruntea i se trăgea înapoi începând de la ochi. Am văzut că fusese atât de mult aplecat spre rău, încât toate însușirile bune i se stricaseră și se dezvoltaseră toate trăsăturile rele. Ochii îi erau vicleni, șireți și erau foarte pătrunzători. Constituția îi era robustă, dar carnea îi atârna flască la mâini și față. Când îl priveam, bărbia i se odihnea în mâna stângă. Părea că este dus pe gânduri. Surâsul de pe fața lui, care m-a făcut să tremur, era atât de plin de rău și de viclenie satanică. Surâsul acesta este cel pe care-l afișează numai înainte de a fi sigur de victima lui și, pe măsură ce își leagă bine victima în capcană, devine de-a dreptul oribil.ST 152.3