Mesagerii

[Vezi Apendice (n. ed.)]

Domnul mi-a oferit adesea o imagine a situației și nevoilor mărgăritarelor risipite, care nu au ajuns încă la lumina adevărului prezent și mi-a arătat că solii ar trebui să-și croiască un drum în cea mai mare grabă către aceștia, pentru a le da lumina. Mulți, aflați pretutindeni în jurul nostru, nu au nevoie decât să li se îndepărteze prejudecățile și să le fie puse înainte dovezile din Cuvânt ale poziției noastre actuale și ei vor primi cu bucurie adevărul prezent. Solii trebuie să vegheze asupra sufletelor ca unii care vor trebui să dea socoteală. Viața lor trebuie să fie plină de trudă și de chin sufletesc, în timp ce asupra lor apasă greutatea scumpei, dar ades prejudiciatei cauze a lui Hristos. Ei vor trebui să lase deoparte confortul și interesele lumești și să-și stabilească drept prim obiectiv faptul de a face tot ce le stă în putere pentru înaintarea cauzei adevărului prezent și salvarea sufletelor care pier.ST 61.1

Vor avea și o răsplată bogată. În cununile bucuriei lor, cei care sunt salvați de ei și, în final, mântuiți vor străluci ca stelele în veci de veci. Și, în toată veșnicia, ei se vor bucura de satisfacția de a fi făcut ceea ce au putut pentru prezentarea adevărului în curăția și frumusețea lui, astfel încât sufletele s-au îndrăgostit de el, au fost sfințite prin el și s-au folosit de privilegiul inestimabil de a fi făcuți bogați, de a fi spălați în sângele Mielului și răscumpărați pentru Dumnezeu.ST 61.2

Am văzut că păstorii ar trebui să-i consulte pe cei în care au motive să se încreadă, cei care au participat la toate soliile și sunt neclintiți în tot adevărul prezent — aceasta înainte de a susține noi puncte importante despre care cred că sunt sprijinite de Biblie. Atunci păstorii vor fi într-o desăvârșită unire, și unitatea dintre păstori va fi simțită de biserică. Am văzut că o astfel de cale va împiedica dezbinări nefericite și atunci nu va fi nici o primejdie ca turma prețioasă să fie despărțită și oile împrăștiate, fără păstor.ST 61.3

Am văzut totodată că Dumnezeu avea soli pe care ar fi vrut să-i folosească în cauza Sa, dar care nu erau pregătiți. Erau prea ușuratici și superficiali pentru a exercita o influență bună asupra turmei și nu simțeau povara cauzei și valoarea sufletelor așa cum trebuie să simtă solii lui Dumnezeu pentru a avea rezultate bune. Îngerul a spus: “Fiți curați, voi care purtați vasele Domnului, fiți curați, voi care purtați vasele Domnului”. Ei nu pot face decât puțin bine, dacă nu sunt cu totul predați lui Dumnezeu și nu simt importanța și solemnitatea ultimei solii de har, care este dată acum turmei risipite. Unii, care nu sunt chemați de Dumnezeu, sunt foarte dispuși să meargă cu solia. Dacă însă ar simți greutatea cauzei și responsabilitățile unei asemenea poziții, vor simți nevoia de a se da înapoi și de a zice împreună cu apostolul: “Cine este potrivit pentru aceste lucruri?” Un motiv pentru care sunt atât de dornici să meargă este acela că Dumnezeu nu a pus asupra lor greutatea cauzei. Nu toți cei care au vestit prima și cea de-a doua solie îngerească urmează s-o vestească pe cea de-a treia, nici chiar după ce o îmbrățișează cu totul, căci unii s-au aflat în atâtea rătăciri și amăgiri, încât nu vor putea decât cel mult să-și salveze propriile suflete, iar dacă își asumă răspunderea de a-i călăuzi pe alții, vor fi exact mijloacele prin care li se va provoca acestora prăbușirea. Dar am văzut că unii, care fuseseră mai înainte peste măsură de adânciți în fanatism, erau primii care alergau acum, înainte să-i trimită Dumnezeu, înainte de a fi curățiți de rătăcirile din trecut; ei hrăneau turma lui Dumnezeu cu rătăciri amestecate cu adevăr și, dacă erau lăsați să meargă mai departe, turma se îmbolnăvea și urmau tulburările și moartea. Am văzut că aceștia trebuia să fie cernuți din nou și din nou, până când erau eliberați de toate rătăcirile pe care le credeau, în caz contrar, ei neputând niciodată să intre în Împărăție. Solii nu ar putea avea aceeași încredere, în judecata și discernământul persoanelor care au susținut rătăciri și au fost cuprinși de fanatism, pe care ar avea-o în cei care au fost în adevăr și nu în greșeli grosolane. De asemenea, mulți sunt prea repede dispuși să-i trimită în câmpul misionar pe unii care abia au mărturisit credința în adevărul prezent, care au mult de învățat și de făcut înainte de a fi ei înșiși drepți înaintea lui Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de faptul de a le arăta altora calea.ST 62.1

Am văzut necesitatea ca în special solii să vegheze și să oprească orice urmă de fanatism, ori unde l-ar vedea ridicându-se. Satana forțează intrarea din toate părțile și, dacă nu ne păzim de el, dacă nu avem ochii deschiși pentru a-i vedea șiretlicurile și capcanele și dacă nu vom avea asupra noastră întreaga armătură a lui Dumnezeu, săgețile de foc ale celor răi ne vor atinge. Există multe adevăruri prețioase în Cuvântul lui Dumnezeu, dar turma are nevoie acum de “adevărul prezent”. Am văzut primejdia ca solii să fugă de punctele importante ale adevărului prezent și să se ocupe de subiecte care nu sunt menite să aducă unitate în turmă și să sfințească sufletul. Satana se va folosi aici de orice avantaj posibil pentru a aduce vătămare cauzei.ST 63.1

Însă astfel de subiecte, cum ar fi Sanctuarul, studiat în legătură cu cele 2300 de zile, poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus, sunt foarte potrivite pentru a explica mișcarea adventă care a trecut și a arăta care este poziția noastră prezentă, a întări credința celor care se îndoiesc și de a oferi siguranța unui viitor glorios. Am văzut în mod repetat că acestea erau subiectele principale de care ar trebui să se ocupe solii.ST 63.2

Dacă solii aleși ai lui Dumnezeu ar aștepta până când toate obstacolele ar fi îndepărtate din calea lor, mulți nu s-ar duce niciodată să caute oile rătăcite. Satana le va pune înainte multe obiecții pentru a-i opri de la împlinirea datoriei. Dar ei vor trebui să iasă prin credință, punându-și încrederea în Acela care i-a chemat în lucrarea Sa, și El va deschide calea înaintea lor în măsura în care va fi pentru binele lor și slava Sa. Isus, marele Învățător și Model, nu a avut unde să-și așeze capul. Viața Sa a fost o viață de trudă, întristare și suferință; apoi S-a dat pe Sine pentru noi. Cei care, în locul lui Hristos, imploră suflete să se împace cu Dumnezeu și care nădăjduiesc să domnească împreună cu Hristos în slavă trebuie să se aștepte să fie părtași la suferințele Sale aici. “Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie când își strânge snopii.” Psalmii 126, 5.6.ST 63.3