Supliment
O explicație
Dragi prieteni creștini,
Întrucât am oferit o schiță a experiențelor și viziunilor mele, publicate în 1851, cred că este de datoria mea să evidențiez anumite puncte în acea lucrare de mici proporții și, de asemenea, să relatez și alte viziuni mai recente.ST 85.1
1. La pagina 33, se află următorul pasaj: “Am văzut că Sabatul sfânt este și va fi zidul de despărțire dintre adevăratul Israel al lui Dumnezeu și cei necredincioși și că Sabatul reprezintă marele subiect care va uni inimile sfinților dragi lui Dumnezeu, așteptători ai Săi. Am văzut că Dumnezeu are copii care nu cunosc și nu păzesc Sabatul. Ei nu au respins lumina privitoare la Sabat. Iar la începutul timpului de strâmtorare, am fost umpluți de Duhul Sfânt pe măsură ce mergeam și vesteam cu mai multă putere Sabatul.”ST 85.2
Această viziune a fost dată în 1847, când numai foarte puțini frați adventiști păzeau Sabatul, iar dintre aceștia doar câțiva presupuneau că păzirea lui era de o importanță într-atât de mare, încât să tragă o linie de delimitare între poporul lui Dumnezeu și necredincioși. Acum începe să se vadă clar împlinirea acelei viziuni. “Începutul timpului de strâmtorare”, menționat aici, nu se referă la vremea în care încep să fie revărsate plăgile, ci la o scurtă perioadă de timp înainte de a fi revărsate, în timp ce Hristos este în Sanctuar. În acea vreme, în care se încheie lucrarea de mântuire, necazul va veni pe pământ și toate neamurile vor fi mânioase, dar ținute totuși în frâu pentru a nu împiedica lucrarea celui de-al treilea înger. În timpul acela va veni “ploaia târzie” sau înviorarea de la fața Domnului, pentru a da putere marii strigări a celui de-al treilea înger și a-i pregăti pe sfinți să rămână în picioare în intervalul de timp în care vor fi turnate cele șapte plăgi.ST 85.3
2. Viziunea despre “ușa deschisă și cea închisă”, de la paginile 42-45, a fost dată în 1849. Aplicarea celor din Apocalipsa 3, 7.8 la Sanctuarul ceresc era absolut nouă pentru mine. Nu mai auzisem vreodată pe cineva înaintând această idee. Acum se vede această aplicație în forța și frumusețea ei, când subiectul sanctuarului este înțeles cu claritate.ST 86.1
3. Viziunea potrivit căreia Domnul “Își întinsese mâna a doua oară pentru a recupera rămășița poporului Său”, de la pagina 74, se referă numai la unitatea și tăria care exista odată printre cei care Îl căutau pe Hristos și la faptul că El începuse să-și strângă laolaltă și să-și ridice din nou poporul.ST 86.2
4. Manifestări ale spiritelor. [] La pagina 43, citim după cum urmează: “Am văzut că ciocăniturile misterioase din New York și din alte locuri erau puterea lui Satana și că astfel de lucruri vor fi din ce în ce mai obișnuite, acoperite cu un veșmânt religios pentru a-i ademeni pe cei amăgiți într-o stare de și mai mare siguranță și pentru a atrage mintea celor din poporul lui Dumnezeu, dacă ar fi cu putință, către lucrurile acelea și a-i face să se îndoiască de învățăturile și puterea Duhului Sfânt.” Această viziune a fost dată în 1849, acum aproape cinci ani. Atunci, manifestările spiritelor se mărgineau la orașul Rochester și erau cunoscute drept “ciocăniturile de la Rochester”. De atunci, erezia s-a răspândit peste așteptări.ST 86.3
O mare parte din viziunea de la pagina 59, intitulată “Ciocăniturile misterioase”, dată în august 1850, a fost împlinită de atunci și este în continuă împlinire și acum. Iată un pasaj: “Am văzut că în curând va fi considerat blasfemie să vorbești împotriva ciocăniturilor și că acestea se vor răspândi din ce în ce mai mult, că puterea lui Satana va crește și că unii dintre urmașii lui devotați vor avea puterea de a înfăptui minuni și chiar de a face să se coboare foc din cer înaintea oamenilor. Am văzut că prin ciocănituri și mesmerism acești magicieni moderni vor explica toate minunile înfăptuite de Domnul nostru Isus Hristos și că mulți vor crede că toate lucrările cele mari, pe care le-a făcut Fiul lui Dumnezeu pe când era pe acest pământ, au fost aduse la împlinire prin aceeași putere.”ST 86.4
Am văzut cât de puternic înainta amăgirea ciocăniturilor și că, dacă ar fi fost cu putință, i-ar fi indus în eroare chiar și pe cei aleși. Satana va avea puterea de a aduce înaintea noastră imaginea unor persoane care pretind că sunt rudele sau prietenii noștri care dorm acum în Isus. Se va face în așa fel, încât să pară că acești prieteni ai noștri sunt prezenți; vor fi rostite cuvinte pe care ei le spuneau când erau încă aici, pe care noi le cunoșteam, iar urechea noastră va auzi același ton al vocii pe care-l aveau pe când trăiau. Toate acestea sunt pentru a-i amăgi pe sfinți și de a-i prinde în capcana acestei amăgiri.ST 87.1
Am văzut că sfinții trebuie să dobândească o profundă cunoaștere a adevărului prezent, pe care vor fi nevoiți să-l susțină din Scriptură. Ei trebuie să înțeleagă starea în care se află cei morți; căci spiritele demonilor vor continua să li se arate, mărturisind că sunt rudele și prietenii lor iubiți și declarându-le că Sabatul a fost schimbat, și alte învățături nebiblice. Ele vor face tot ce le stă în putere pentru a stârni simpatia și vor face minuni înaintea lor, pentru a-și întări declarațiile. Cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să fie pregătiți să combată aceste spirite cu adevărul biblic care spune că morții nu știu nimic și că cei care li se arată sunt duhuri de demoni. Mintea noastră nu ar trebui să se lase invadată de lucrurile din jurul nostru, ci să fie ocupată cu adevărul prezent și cu pregătirea pentru a fi gata de a răspunde oricui ne cere socoteală de credința care este în noi, dar cu blândețe și cu teamă. Trebuie să căutăm înțelepciune de sus, pentru a putea rămâne în picioare în aceste zile ale rătăcirilor și amăgirilor.ST 87.2
Trebuie să cercetăm bine temelia credinței noastre, pentru că va trebui să o motivăm cu dovezi din Scriptură. Această rătăcire se va răspândi și va trebui să ne luptăm cu ea față în față; iar dacă nu suntem pregătiți pentru aceasta, vom fi prinși în capcană și biruiți. Dacă însă vom face tot ce ține de noi pentru a fi gata de lupta care ne stă în față, Dumnezeu Își va face partea și brațul Său atotputernic ne va proteja. El Își va trimite mai degrabă toți îngerii din slavă în ajutorul sufletelor credincioase, pentru a face un zid în jurul lor, decât să le lase pradă amăgirii și să le vadă rătăcite de minunile mincinoase ale lui Satana.ST 88.1
Am văzut rapiditatea cu care se răspândea această rătăcire. Mi-a fost arătat un tren care mergea cu viteza fulgerului. Îngerul m-a îndemnat să mă uit cu atenție. Mi-am fixat privirile asupra trenului. Părea că lumea întreagă se afla în vagoane, că nu se putea să fi rămas vreun om. Îngerul a spus: “Ei se strâng în snopi, pentru a fi gata să ardă”. Apoi mi-a arătat conducătorul locomotivei, care părea o persoană deosebită, plină de noblețe, pe care toți pasagerii o admirau și respectau. Eram nedumerită și l-am întrebat pe îngerul meu însoțitor cine era. Mi-a spus: “Este Satana. El este conducătorul, în forma unui înger de lumină. El a luat lumea în robie. Aceștia sunt pradă unei lucrări de rătăcire, ca să creadă o minciună și să fie osândiți. Acest agent, următorul în grad după el, este mecanicul și alți agenți de-ai lui sunt folosiți în slujbe diferite, după cum are nevoie de ei, și toți merg cu viteza fulgerului către pierzare.”ST 88.2
L-am întrebat pe înger dacă nu cumva a mai rămas cineva. M-a îndemnat să mă uit în direcția opusă și am văzut un grup mic care călătorea pe o cărare îngustă. Toți păreau strâns uniți, legați prin adevăr în snopi sau companii. Îngerul a spus: “Cel de-al treilea înger îi leagă, sau, altfel spus, îi sigilează în snopi pentru grânarul ceresc”. Acest grup mic părea ros de griji, ca și cum trecuseră prin încercări și conflicte severe. Și părea că soarele tocmai apăruse de după un nor și le lumina fețele, făcându-i să arate triumfători, ca și cum biruința lor era aproape câștigată.ST 88.3
Am văzut că Domnul a dat lumii ocazia de a descoperi capcana. Acest lucru este pentru creștin o dovadă suficientă, chiar dacă n-ar mai fi alta, și anume, că nu se face nici o diferență între cei prețioși și cei răi. Thomas Paine, al cărui trup este acum țărână, și care va fi chemat la sfârșitul celor o mie de ani, la cea de-a doua înviere, pentru a-și primi răsplata și a suferi moartea a doua, este reprezentat de Satana ca fiind în ceruri și încă înălțat peste măsură acolo. Satana l-a folosit pe pământ cât a putut și acum își duce mai departe aceeași lucrare prin pretenția că l-a înălțat și onorat atât de mult în cer; Satana vrea să pară că, așa cum acesta a dat învățătură pe când era pe pământ, și în ceruri face la fel. Sunt unii care au privit cu dezgust la viața și moartea sa și la învățăturile lui stricate pe când trăia, dar care se lasă acum învățați de el, unul dintre cei mai ticăloși și mai stricați oameni, unul care L-a disprețuit pe Dumnezeu și Legea Sa. []ST 89.1
El, care este tatăl minciunii, orbește și amăgește lumea trimițându-și îngerii să vorbească luând înfățișarea apostolilor din vechime și să facă în așa fel încât să pară că vin în contradicție cu ceea ce au scris mânați de Duhul Sfânt pe când erau pe pământ. Acești îngeri mincinoși îi prezintă pe apostoli schimbându-și propriile învățături și să declare că, până acum, ele au fost contrafăcute. Făcând așa, Satana se bucură să-i arunce pe cei ce mărturisesc că sunt creștini și întreaga lume în nesiguranță în ce privește Cuvântul lui Dumnezeu. Căci Cartea Sfântă îi iese mereu în cale și îi zădărnicește planurile; de aceea, el îi face să se îndoiască de originea sa divină. Apoi, îl înalță pe necredinciosul Thomas Paine ca și când ar fi fost ridicat la cer când a murit, și acum, împreună cu apostolii sfinți pe care i-a urât când era pe pământ, ar fi angajat în lucrarea de a da învățătură lumii.ST 90.1
Satana dă fiecăruia din îngerii lui un rol de jucat. Le ordonă tuturor să fie vicleni, abili, perfizi. Îi instruiește pe unii din ei să se dea drept apostoli și să cuvânteze ca din partea acestora, în timp ce alții trebuie să joace rolul celor care au fost necredincioși și nelegiuiți și au murit blestemându-L pe Dumnezeu, dar care acum apar ca persoane foarte religioase. Nu există nici o diferență între cei mai sfinți apostoli și cel mai înrăit necredincios. Ei sunt făcuți să dea aceeași învățătură. Pentru Satana nu contează cine va vorbi pus de el, dacă obiectivul său este atins. El a fost atât de strâns legat de Paine pe pământ, ajutându-l în lucrarea lui, încât este un lucru ușor pentru el să cunoască în detaliu cuvintele pe care le-a folosit și chiar scrisul de mână al celui care i-a slujit cu atâta credincioșie și i-a împlinit atât de bine scopurile. Satana i-a dictat multe din scrierile acestuia și este un lucru ușor pentru el să-și dicteze ideile prin îngerii lui acum și să facă în așa fel, încât să pară că vin prin Thomas Paine, care, pe când trăia, era un slujitor devotat al celui rău. Aceasta este capodopera lui Satana. Toate aceste învățături, cu pretenția că sunt de la apostoli, sfinți sau nelegiuiți care au murit, vin direct de la geniul satanic.ST 90.2
Faptul că Satana pretinde că unul pe care l-a iubit atât de mult și care Îl ura pe Dumnezeu cu o ură desăvârșită este acum cu sfinții apostoli și cu îngerii în slavă, ar trebui să fie suficient pentru a îndepărta vălul de pe toate mințile și a le descoperi lucrările întunecate, tainice ale lui Satana. El spune practic lumii și celor necredincioși: “Indiferent cât de răi sunteți, indiferent dacă nu credeți sau credeți în Dumnezeu sau în Biblie, dacă trăiți după cum poftiți, cerul este oricum căminul vostru”. Căci toți știu că, dacă Thomas Paine este în cer, și încă înălțat peste măsură, ei vor ajunge cu siguranță acolo. Această rătăcire este atât de evidentă, încât toți pot s-o vadă dacă doresc. Satana face acum prin persoane ca Thomas Paine ceea ce a încercat să facă de la căderea lui. El distruge, prin puterea și minunile lui mincinoase, temelia nădejdii creștine și stinge soarele care are menirea de a le da lumina pe poteca îngustă ce duce către cer. El face lumea să creadă că Biblia nu este inspirată, că nu-i mai bună decât o carte de povești pentru copii, și în acest timp el întinde ceva care să-i ia locul — manifestările spiritiste!ST 91.1
Aici există un canal care îi aparține în întregime și se află sub controlul lui și el poate face lumea să creadă ce vrea. Cartea care urmează să-l judece, pe el și pe urmașii lui, este pusă de către el în umbră, exact acolo unde vrea s-o știe. El face din Mântuitorul lumii un om obișnuit și nimic mai mult; și așa cum soldații care au asigurat paza mormântului lui Isus au răspândit știrea falsă pe care le-au pus-o pe buze preoții cei mai de seamă și bătrânii cetății, tot așa, sărmanii urmași înșelați ai acestor pretinse manifestări ale spiritelor repetă și încearcă să facă să pară că nu este nimic miraculos legat de nașterea, moartea și învierea Mântuitorului nostru. După ce L-au dat pe Domnul Isus la o parte, ei atrag atenția lumii către ei înșiși și către minunile lor mincinoase care, declară ei, întrec cu mult lucrările lui Hristos. În felul acesta, lumea este prinsă în capcană și ademenită într-un sentiment de siguranță, pentru a nu afla despre amăgirea lor îngrozitoare decât la revărsarea ultimelor șapte plăgi. Satana râde când vede că planul său reușește atât de bine și lumea este prinsă în capcană.ST 91.2
5. La pagina 55, am declarat că un nor de lumină Îl acoperă pe Tatăl și că persoana Sa nu poate fi văzută. Am declarat, de asemenea, că L-am văzut pe Tatăl ridicându-Se de pe tron. Tatăl era învăluit de un corp de lumină și slavă, încât persoana Sa nu putea fi văzută; cu toate acestea, știam că este Tatăl și că din persoana Sa emana acea lumină și slavă. Când am văzut acest corp de lumină și slavă ridicându-se de pe tron, am știut că acel corp s-a mișcat pentru că Tatăl Se mișcase — de aceea am spus: L-am văzut pe Tatăl ridicându-Se. Slava sau strălucirea formei Sale nu am văzut-o niciodată; nimeni nu poate s-o privească și să trăiască după aceea; cu toate acestea, corpul de lumină și slavă care Îi învăluia persoana putea fi văzut.ST 92.1
Am declarat, de asemenea, că “Satana părea să fie lângă tron, încercând să continue lucrarea lui Dumnezeu”. Voi mai reda o altă frază care se găsește la aceeași pagină: “M-am întors să mă uit la grupul celor care stăteau încă aplecați înaintea tronului”. Acest grup care se ruga se afla în condiția de oameni muritori, pe pământ, încă reprezentați înaintea mea ca aplecați înaintea tronului. Nu am avut niciodată ideea că aceste persoane erau practic în Noul Ierusalim. Și nici nu m-am gândit vreodată că Satana era efectiv în Noul Ierusalim. Dar nu a văzut Ioan marele balaur roșu în cer? Cu siguranță că da. “În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roșu, cu șapte capete, zece coarne și șapte cununi împărătești pe capete”. Apocalipsa 12, 3. Ce monstru în ceruri! Aici pare să existe o șansă la fel de bună pentru ridiculizare, ca în interpretarea pe care au dat-o unii declarațiilor mele.ST 92.2
6. La pagina 48-52 se află o viziune dată în ianuarie 1850. Acel pasaj, care se referă la mijloacele materiale care nu sunt oferite pentru cei ce poartă solia, a avut o aplicație îndeosebi pentru acel timp. De atunci, s-au descoperit prieteni ai cauzei adevărului prezent care n-au pierdut nici o ocazie de a face bine cu mijloacele pe care le aveau. Unii au dat cu mână prea largă, spre răul celor ce au primit. Timp de aproape doi ani mi-au fost arătate mai mult lucruri legate de o folosire neglijentă și prea risipitoare a banilor Domnului, decât de o lipsă a lor.ST 93.1
Următorul fragment este dintr-o viziune avută în Jackson, Michigan, 2 iunie 1853. Se referă în cea mai mare măsură la frații de acolo: “Am văzut că frații începuseră să-și jertfească averile și le ofereau fără a avea înaintea lor adevăratul obiectiv — cauza care suferea — și dăruiau prea necontrolat, prea mult și prea des. Am văzut că învățătorii ar fi trebuit să stea într-un loc din care să corecteze această greșeală și să exercite o bună influență în biserică. Banii au fost considerați puțin sau deloc importanți — cu cât se scăpa mai repede de ei, cu atât mai bine. Un exemplu rău a fost dat de unii pentru faptul că au acceptat donații mari și nu au dat nici cea mai mică avertizare celor care aveau mijloace financiare să nu le folosească într-un mod necugetat și nepăsător. Prin acceptarea unui volum atât de mare de mijloace materiale, fără a-și pune întrebarea dacă Dumnezeu a considerat că este de datoria fraților să dea atât de mult, a fost autorizată dăruirea mult prea generoasă.ST 93.2
Și cei care au dat au greșit, pentru că nu au avut grijă să cerceteze nevoile cazului în speță, dacă era într-adevăr nevoie sau nu. Cei care aveau mijloace materiale au fost aruncați într-o mare încurcătură. Unui frate i s-a făcut mai mult rău punându-i-se în mâini prea multe mijloace materiale. El nu a căutat să fie econom, ci a trăit într-un mod extravagant, iar în călătoriile sale a dat cu banii în dreapta și în stânga fără nici un folos. El a răspândit o influență greșită, folosindu-se cu atâta nestăpânire de banii Domnului spunând în inima sa cât și altora: ‘Sunt bani în J., mai mulți decât vor putea fi folosiți până vine Domnul’. Unii au fost vătămați peste măsură prin acest fel de a acționa și au venit la adevăr cu păreri greșite, nedându-și seama că ei folosesc banii Domnului și nerealizând valoarea lor. Acele biete suflete care abia îmbrățișaseră solia celui de-al treilea înger și au avut un asemenea exemplu pus înaintea lor vor avea mult de învățat în ce privește tăgăduirea eului și suferința pentru Hristos. Ei vor fi nevoiți să învețe să renunțe la tihnă, să înceteze să mai caute propriul lor confort și avantaj și să păstreze în minte valoarea sufletelor. Cei care simt ‘vaiul’ asupra lor nu vor fi înclinați să facă pregătiri mari pentru a călători în tihnă și îndestulare. Unii care nu au nici o chemare au fost încurajați în câmpul misionar. Alții au fost afectați de aceste lucruri și nu au simțit nevoia de a face economie, de a se tăgădui pe ei înșiși și de a pune în vistieria Domnului. Ei se vor gândi puțin și vor spune: ‘Sunt alții care au destui bani. Vor da ei pentru publicație. Eu nu trebuie să fac nimic. Publicația va fi sprijinită fără ajutorul meu’.”ST 93.3
Pentru mine nu a fost o încercare ușoară aceea de a vedea că unii au luat acel pasaj din viziunile mele, care se referea la jertfirea averii pentru a susține cauza, și l-au folosit în mod greșit; ei folosesc mijloacele materiale într-un chip nesocotit, în timp ce neglijează să ducă la împlinire principiile descoperite în alte pasaje. La pagina 50 se găsesc scrise următoarele: “Am văzut că lucrarea lui Dumnezeu fusese împiedicată și dezonorată de către unii care călătoreau, deși nu aveau nici o solie de la Dumnezeu. Asemenea oameni vor fi nevoiți să-I dea socoteală lui Dumnezeu pentru fiecare dolar pe care l-au folosit pentru călătoria pe care nu era de datoria lor să o facă, pentru că acei bani ar fi putut ajuta cauza lui Dumnezeu.” Și tot la 50: “Am văzut că aceia care au puterea de a lucra cu mâinile lor și pot ajuta la sprijinirea cauzei sunt la fel de răspunzători pentru tăria lor fizică, așa cum sunt răspunzători alții pentru averile lor”.ST 94.1
Aș vrea să atrag aici atenția în mod deosebit asupra abordării acestui subiect dat la pagina 57. Iată un scurt extras: “Scopul cuvintelor Mântuitorului nostru [din Luca 12, 33] nu a fost prezentat cu claritate”. Am văzut că “obiectivul urmărit prin faptul de a vinde nu este acela de a da celor ce sunt în stare să lucreze și să se întrețină singuri, ci de a răspândi adevărul. Este un păcat să întreții și să hrănești lenevia în cei care sunt capabili să muncească. Unii au fost perseverenți în participarea la toate întâlnirile nu pentru a-I da slavă lui Dumnezeu, ci pentru ‘pâine și pește’. Ar fi fost mult mai bine pentru unii ca aceștia să stea acasă și să lucreze cu mâinile lor, ‘orice lucru bun’, pentru a acoperi nevoile familiilor lor și pentru a avea ceva de dat pentru sprijinirea cauzei prețioase a adevărului prezent.” În vremurile trecute, scopul lui Satana a fost de a-i determina pe unii care au un spirit grăbit să folosească într-un mod prea liber mijloacele materiale și să-i influențeze pe frați să se deposedeze într-un mod pripit de averile lor, pentru ca, printr-o mulțime de mijloace aruncate fără grijă și în grabă, să poată fi vătămate suflete și astfel pierdute și ca acum, când adevărul trebuie să fie răspândit pe scară mult mai largă, să se poată face simțită lipsa. Intenția lui a fost, într-o anumită măsură, împlinită.ST 95.1
Domnul a descoperit greșeala pe care o fac mulți când privesc numai la cei care au bani pentru sprijinirea tipăririi publicației și broșurilor. Toți ar trebui să-și facă partea. Cei care au puterea de a lucra cu mâinile lor și de a dobândi mijloace materiale pentru a ajuta la sprijinirea cauzei sunt la fel de răspunzători pentru tăria lor fizică, așa cum sunt răspunzători alții pentru averile lor. Fiecare copil al lui Dumnezeu care mărturisește credința în adevărul prezent ar trebui să fie zelos să-și facă partea în această lucrare.ST 95.2
În iulie 1853 am văzut că lucrurile nu erau cum ar fi trebuit — faptul că publicația, proprietatea lui Dumnezeu și purtând aprobarea Sa, era scoasă atât de rar. Cauza lui Dumnezeu, în timpurile pe care le trăim, pretinde ca publicația să apară în fiecare săptămână [] și tipărirea mai multor broșuri care să descopere rătăcirile care sporesc în această vreme; dar lucrarea este împiedicată din pricina lipsei de mijloace materiale. Am văzut că adevărul trebuie să înainteze și că noi nu ar trebui să fim prea temători și ar fi mai bine ca publicațiile și broșurile să meargă la trei persoane care nu au nevoie de ele, decât să fie prea puține și să rămână un singur suflet privat de ele, un suflet care le prețuiește și poate beneficia de pe urma lor. Am văzut că semnele ultimelor zile ar trebui scoase clar în evidență, pentru că manifestările lui Satana sunt în continuă creștere. Publicațiile lui Satana și ale agenților săi sporesc, puterea lor crește și ceea ce facem pentru a aduce adevărul înaintea altora ar trebui făcut repede.ST 95.3
Mi-a fost arătat că adevărul, dacă este publicat acum, va rămâne în picioare, căci este adevărul pentru ultimele zile; el va trăi și nu va fi nevoie să se spună decât puțin despre el în viitor. Nu trebuie așternute pe hârtie nenumărate cuvinte pentru a îndreptăți ceea ce vorbește de la sine și strălucește în toată lumina sa. Adevărul este direct, simplu, clar și iese cu curaj în propria-i apărare; dar lucrurile nu stau la fel cu rătăcirea. Este atât de șerpuită și răsucită, încât are nevoie de o mulțime de cuvinte pentru a o explica, în forma întortocheată pe care o are. Am văzut că toată lumina care se primise în unele locuri venise din acea publicație; că sufletele primiseră în acest fel adevărul și apoi îl spuseseră și altora; și că acum, în locurile în care sunt mai mulți, ei au fost ridicați de acest mesager tăcut. Acesta a fost singurul lor predicator. În mișcarea ei de înaintare, cauza adevărului nu ar trebui să fie împiedicată din lipsă de mijloace.ST 96.1