Darul lui Dumnezeu pentru om

Mi-a fost arătată marea iubire și bunăvoință din partea lui Dumnezeu prin aceea că și-a dat Fiul să moară, pentru ca omul să poată dobândi iertarea și să trăiască. Mi-au fost arătați Adam și Eva, care erau privilegiați să privească frumusețea Grădinii Edenului și li se îngăduise să mănânce din toți copacii din grădină cu excepția unuia. Însă șarpele a ispitit-o pe Eva, ea și-a ispitit soțul și astfel amândoi au mâncat din pomul oprit. Ei au călcat porunca lui Dumnezeu și au devenit păcătoși. Vestea s-a răspândit în tot cerul și toate harpele au tăcut. Îngerii s-au întristat și s-au temut ca nu cumva Adam și Eva să nu-și întindă din nou mâinile și să mănânce în continuare din pomul vieții și să fie păcătoși nemuritori. Dar Dumnezeu a spus că-i va izgoni pe păcătoși din grădină și va păzi drumul către pomul vieții prin niște heruvimi cu o sabie învăpăiată, pentru ca omul să nu se poată apropia de el și mânca din rodul lui, care perpetuează viața.ST 125.2

Tristețea a umplut cerul când s-a realizat faptul că omul era pierdut și că lumea pe care o crease Dumnezeu avea să fie populată cu muritori condamnați la mizerie, boală și moarte și că nu exista nici o cale de scăpare pentru cel vinovat. Întreaga familie a lui Adam trebuie să moară. Apoi L-am văzut pe iubitul Isus și am zărit o expresie de compasiune și tristețe pe fața Sa. L-am văzut în scurt timp apropiindu-se de lumina strălucitoare care Îl învăluia pe Tatăl. Îngerul care mă însoțea a zis: “El discută în mod nemijlocit cu Tatăl Său”. Neliniștea îngerilor părea foarte intensă în timp ce Isus discuta cu Tatăl Lui. De trei ori a fost învăluit de lumina glorioasă din jurul Tatălui, iar a treia oară a ieșit de la Tatăl și I-am putut vedea persoana. Fața Îi era calmă, netulburată de vreo neliniște sau necaz și strălucea de o frumusețe pe care cuvintele nu o pot descrie. Apoi a făcut cunoscut corului de îngeri că fusese croită o cale de scăpare pentru omul pierdut; că intervenise la Tatăl Său și obținuse permisiunea de a-și da propria viață ca răscumpărare pentru neamul omenesc, de a purta păcatele lor și de a lua asupra Sa sentința de condamnare la moarte, deschizând în felul acesta o cale prin care ei, prin meritele sângelui Său, să poată găsi iertare pentru păcatele din trecut și, prin ascultare, să fie aduși înapoi în grădina din care au fost izgoniți. Atunci ar putea avea din nou acces la rodul glorios, nepieritor al pomului vieții la care au pierdut acum orice drept.ST 126.1

Atunci cerul a fost umplut de bucurie, de o bucurie inexprimabilă, iar corul îngeresc a intonat o cântare de laudă și adorare. Și-au atins harpele și au cântat într-un ton mai înalt decât înainte, din cauza marii îndurări și bunăvoințe din partea lui Dumnezeu, pentru că a dat pe preaiubitul Său Fiu să moară pentru un neam de răzvrătiți. Apoi lauda și adorația au fost revărsate pentru tăgăduirea de sine și jertfa lui Isus, pentru că a consimțit să părăsească sânul Tatălui Său și a ales o viață de suferință și chin și o moarte rușinoasă, ca să poată da viață altora.ST 126.2

Îngerul a spus: “Crezi că Tatăl L-a dat pe preaiubitul Său Fiu fără o luptă? Nu, nu.” Chiar și Dumnezeul cerurilor a avut o luptă, dacă să-l lase pe omul vinovat să piară sau să-L dea pe iubitul Său Fiu să moară pentru el. Îngerii erau atât de interesați de mântuirea omului, încât s-au putut găsi printre ei unii care au vrut să-și cedeze slava și să-și dea viața pentru omul care pierea. “Dar”, a spus îngerul care mă însoțea, “aceasta nu ar fi realizat nimic”. Nelegiuirea era atât de mare, încât viața unui înger nu putea plăti datoria. Nimic în afara morții și a mijlocirii Fiului lui Dumnezeu nu puteau plăti datoria și salva pe omul pierdut dintr-o durere și nenorocire fără speranță.ST 127.1

Dar lucrarea ce a fost dată îngerilor era ca ei să coboare și să urce cu balsam întăritor adus din slavă pentru a-L mângâia pe Fiul lui Dumnezeu în viața Sa de suferință. Ei I-au slujit lui Isus. Lucrarea lor era și de a-i păzi și feri pe supușii harului de îngerii răi și de întunericul care era aruncat în mod constant în jurul lor de către Satana. Am văzut că-I era cu neputință lui Dumnezeu să schimbe Legea pentru a-l salva pe omul pierdut, care pierea; de aceea a acceptat ca Fiul Său drag să moară pentru păcatele omului.ST 127.2