Moartea lui Ștefan

Ucenicii s-au înmulțit mult în Ierusalim și mulți preoți respectau credința. Ștefan, plin de credință, făcea mari minuni în popor. Mai marii iudeilor erau și mai mânioși când vedeau preoți întorcându-se de la tradițiile lor, de la jertfe și arderi de tot, și acceptându-L pe Isus ca fiind marea jertfă. Cu putere de sus, Ștefan i-a mustrat pe preoții și bătrânii necredincioși și L-a înălțat pe Isus înaintea lor. Nu puteau face față înțelepciunii și puterii cu care vorbea el și, când și-au dat seama că nu vor avea nici un câștig de cauză împotriva lui, au mituit oameni să dea mărturie mincinoasă, că l-au auzit rostind cuvinte de hulă împotriva lui Moise și împotriva lui Dumnezeu. Ei au stârnit agitație în popor, l-au arestat pe Ștefan și, prin martori mincinoși, l-au acuzat că a vorbit împotriva Templului și a Legii. Ei au dat mărturie că l-au auzit spunând că Isus din Nazaret va nimici obiceiurile pe care li le-a dat Moise.ST 197.1

Când Ștefan a stat înaintea judecătorilor săi, lumina slavei lui Dumnezeu s-a coborât peste fața lui. “Toți cei ce ședeau în Sobor s-au uitat țintă la Ștefan și fața lui li s-a arătat ca o față de înger.” Când i s-a cerut să răspundă la acuzațiile ce i se aduseseră, el a început de la Moise și de la proroci și a trecut în revistă istoria copiilor lui Israel și modul în care lucrase Dumnezeu cu ei și a arătat cum fusese indicat Hristos în profeție. A făcut referință la istoria templului și a declarat că Dumnezeu nu locuiește în temple făcute de mâini omenești. Iudeii adorau templul și erau cuprinși de o mai mare indignare când se spunea orice împotriva acelei clădiri, decât dacă s-ar fi spus împotriva lui Dumnezeu. Când Ștefan a vorbit despre Hristos și s-a referit la templu, a văzut că oamenii îi respingeau cuvintele și i-a mustrat fără teamă: “Oameni tari la cerbice, netăiați împrejur cu inima și cu urechile! Voi întotdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt.” În timp ce păzeau rânduielile exterioare ale religiei lor, inimile lor erau corupte și pline de un rău aducător de moarte. El a amintit cruzimea părinților lor în prigonirea prorocilor și a declarat că persoanele cărora li se adresase înfăptuiseră un păcat mai mare prin respingerea și răstignirea lui Hristos. “Pe care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? I-au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât.”ST 198.1

Când au fost rostite aceste adevăruri directe, clare, preoții și mai marii lor au turbat de mânie și au tăbărât asupra lui Ștefan, scrâșnind din dinți. “Dar Ștefan, plin de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu” și a zis: “Iată văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. Poporul nu voia să-l asculte. “Au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui. L-au târât afară din cetate și l-au ucis cu pietre.” Și el a îngenuncheat și a strigat tare: “Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta!”ST 198.2

Am văzut că Ștefan a fost un om puternic al lui Dumnezeu, special educat pentru a ocupa o poziție importantă în biserică. Satana a jubilat la moartea lui; căci știa că ucenicii aveau să-i resimtă lipsa. Dar triumful lui Satana a fost de scurtă durată; pentru că în acel grup care a asistat la moartea lui Ștefan era o persoană căreia Isus avea să i Se descopere. Saul nu a luat parte la aruncarea cu pietre în Ștefan, dar a consimțit la moartea lui. Avea un zel deosebit în persecutarea celor din biserica lui Dumnezeu, vânându-i, luându-i din casele lor și dându-i pe mâna celor care voiau să-i ucidă. Saul era un om înzestrat și educat; zelul și multa lui învățătură îl făcuseră să fie extrem de stimat de către iudei, în timp ce era temut de mulți dintre ucenici. Talanții lui au fost folosiți cu eficiență de către Satana, ducând mai departe răzvrătirea împotriva Fiului lui Dumnezeu și împotriva celor ce credeau în El. Dar Dumnezeu poate frânge puterea marelui vrăjmaș și elibera pe cei care sunt ținuți în robie de către el. Hristos l-a ales pe Saul ca “un vas ales” pentru a-I propovădui Numele, pentru a-i întări pe ucenicii Săi în lucrarea lor și pentru a înlocui cu prisosință locul gol lăsat de ȘtefanST 199.1