Credincioșia în întâlnirile de părtășie

Domnul mi-a arătat că păzitorii Sabatului ar trebui să manifeste un mare interes pentru a-și continua întâlnirile și a le face interesante. Este mare nevoie să se arate mai mult interes și energie în direcția aceasta. Toți ar trebui să aibă ceva de spus pentru Domnul, căci vor fi binecuvântați, dacă fac acest lucru. Se scrie o carte de aducere-aminte despre cei care nu întorc spatele întâlnirilor cu ceilalți, ci vorbesc deseori unii cu alții. Cei ce fac parte din rămășiță urmează să biruie prin sângele Mielului și cuvântul mărturisirii lor. Unii se așteaptă să fie biruitori numai prin sângele Mielului, fără a face ei înșiși vreun efort deosebit. Am văzut că Dumnezeu a fost milostiv pentru faptul că ne-a oferit puterea de a vorbi. Ne-a dat o limbă și suntem răspunzători înaintea Sa pentru modul în care o folosim. Ar trebui să-I dăm slavă lui Dumnezeu cu gura noastră, vorbind cu cinste despre adevăr și despre îndurarea Sa fără margini și să biruim prin cuvântul mărturiei noastre în virtutea sângelui Mielului.ST 114.2

Nu ar trebui să ne adunăm laolaltă pentru a rămâne în tăcere; Domnul nu-și va aduce aminte decât de cei care se strâng pentru a vorbi despre cinstea și slava Sa și a spune despre puterea Lui; binecuvântarea lui Dumnezeu se va lăsa peste aceștia și vor fi înviorați. Dacă toți ar acționa așa cum s-ar cuveni, nu s-ar irosi timp prețios și nu ar fi nevoie de mustrări pentru rugăciuni lungi și vorbiri prelungite; tot timpul ar fi ocupat de mărturii scurte, la obiect, și rugăciuni. Cereți, credeți și primiți. Există prea multă lipsă de respect la adresa Domnului, prea multă rugăciune care nu este deloc rugăciune, și care îi obosește pe îngeri și Îl nemulțumește pe Dumnezeu, prea multe cereri deșarte, lipsite de sens. Mai întâi, ar trebui să simțim nevoia și apoi să-I cerem lui Dumnezeu chiar lucrurile de care avem nevoie, crezând că ni le dă chiar în timp ce cerem; și atunci credința noastră va crește, toți vor fi zidiți, cei slabi vor fi întăriți, iar cei descurajați și cei deznădăjduiți făcuți să privească în sus și să creadă că Dumnezeu este un răsplătitor al tuturor celor care Îl caută cu stăruință.ST 115.1

Unii stau deoparte în adunare pentru că nu au nimic nou de spus și ar fi nevoiți să repete aceeași povestire, dacă ar lua cuvântul. Am văzut că la baza acestui lucru stătea mândria, căci Dumnezeu și îngerii erau martorii mărturiilor sfinților și erau foarte mulțumiți și onorați prin repetarea lor săptămânal. Domnului Îi place simplitatea și umilința, dar este nemulțumit și îngerii sunt îndurerați când cei ce se consideră moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Isus îngăduie ca timpul prețios să se scurgă degeaba la întâlnirile lor.ST 115.2

Dacă frații și surorile s-ar afla în locul în care ar trebui să fie, ei nu s-ar trezi în încurcătura de a nu găsi ceva de spus în cinstea lui Isus, care a atârnat pe crucea Calvarului pentru păcatele lor. Dacă și-ar hrăni mai mult simțământul și înțelegerea marii bunăvoințe manifestate de Dumnezeu prin faptul că și-a dat pe singurul Său Fiu pentru a muri ca jertfă pentru păcatele și nelegiuirile noastre, și a suferințelor și chinului lui Isus pentru a deschide o cale de scăpare pentru omul vinovat, ei ar primi iertarea și ar trăi și ar fi astfel mult mai dispuși să-L elogieze și să-L preamărească pe Isus. Nu ar putea tăcea, ci ar vorbi cu fericire și recunoștință despre gloria Sa și ar spune despre puterea Lui. Făcând aceasta, binecuvântări de la Dumnezeu i-ar acoperi. Dumnezeu ar fi slăvit chiar dacă ar fi repetată aceeași povestire. Îngerul mi i-a arătat pe cei care nu încetau să strige nici ziua, nici noaptea: “Sfânt, sfânt, Doamne, Dumnezeule Atotputernice!” “Ei repetă neîncetat”, a zis îngerul, “și cu toate acestea Dumnezeu este slăvit prin aceasta”. Deși s-ar putea să spunem aceeași povestire din nou și din nou, aceasta Îl onorează pe Dumnezeu și demonstrează că nu suntem nepăsători față de bunătatea și îndurările Sale față de noi.ST 115.3

Am văzut că bisericile cu numele au căzut; că răceala și moartea domnesc în mijlocul lor. Dacă ei ar urma Cuvântul lui Dumnezeu, acesta i-ar smeri. Dar aceștia se ridică deasupra lucrării Domnului. Este prea umilitor pentru ei să repete aceeași povestire simplă a bunătății lui Dumnezeu când se adună laolaltă și atunci caută să găsească ceva nou, ceva măreț și să aibă cuvintele perfecte pentru ureche și plăcute pentru om, dar Duhul lui Dumnezeu îi părăsește. Când urmăm calea umilă a Bibliei, vom avea înrâurirea Duhului lui Dumnezeu. Totul va fi într-o dulce armonie, dacă urmăm canalul umil al adevărului, depinzând cu totul de Dumnezeu, și nu va exista nici o primejdie de a fi afectați de îngerii răi. Când sufletele se înalță deasupra Duhului lui Dumnezeu, acționând în puterea lor — atunci îngerii încetează să mai vegheze asupra lor și sunt lăsați pradă loviturilor lui Satana.ST 116.1

În Cuvântul lui Dumnezeu sunt expuse îndatoririle a căror împlinire îi va păstra pe cei din poporul lui Dumnezeu într-o stare de umilință și separați de lume și de apostazia în care au căzut bisericile cu numele. Spălarea picioarelor și participarea la Cina Domnului ar trebui să fie practicate mai des. Isus ne-a dat exemplul Său și ne-a spus să facem așa cum a făcut El. Am văzut că exemplul Său ar trebui urmat cât mai îndeaproape cu putință; cu toate acestea, frații și surorile nu au acționat cu înțelepciunea de care era nevoie în actul spălării picioarelor și rezultatul a fost confuzia. El ar trebui introdus cu grijă și înțelepciune în locuri noi, mai cu seamă unde oamenii nu sunt informați cu privire la exemplul și învățăturile Domnului nostru în acest punct și unde au prejudecăți legate de actul respectiv. Multe suflete sincere, prin influența învățătorilor de dinainte, în care aveau încredere, au prejudecăți adânci legate de această datorie simplă și subiectul ar trebui să le fie prezentat la timpul și în modul potrivit.ST 116.2

În Cuvânt nu există nici un exemplu ca frații să spele picioarele surorilor; [Vezi Apendice (n. ed.)] dar există un exemplu ca surorile să spele picioarele fraților. Maria I-a spălat picioarele lui Isus cu lacrimile ei și I le-a șters cu părul său. (Vezi și 1 Timotei 5, 10.) Am văzut că Domnul le-a îndemnat pe surori să spele picioarele fraților, și că acest lucru este conform ordinii lucrării evanghelice. Toți ar trebui să acționeze în cunoștință de cauză și să nu facă din spălatul picioarelor o ceremonie plictisitoare.ST 117.1

Salutul sfânt, menționat în Evanghelia lui Isus Hristos de către apostolul Pavel, ar trebui să fie mereu luat în considerație în adevăratul lui caracter. Este o sărutare sfântă. [Idem] Ar trebui să fie privit ca un semn de tovărășie cu prietenii creștini atunci când se despart de ei și când se reîntâlnesc după ce au fost departe unii de alții timp de mai multe săptămâni sau luni. În 1 Tesaloniceni 5, 26 Pavel zice: “Spuneți sănătate tuturor fraților cu o sărutare sfântă”. În același capitol mai spune: “Feriți-vă de orice se pare rău”. Nimic nu poate părea rău când sărutarea sfântă este dată la vremea și la locul cuvenit.ST 117.2

Am văzut că mâna puternică a vrăjmașului este ridicată împotriva lucrării lui Dumnezeu și că este nevoie de ajutorul și puterea tuturor celor care iubesc cauza adevărului; ei ar trebuie să arate un interes mare pentru sprijinirea mâinilor celor care susțin adevărul, pentru ca, printr-o veghere susținută, să poată stăvili vrăjmașul. Toți ar trebui să stea ca unul, uniți în lucrare. Toate puterile sufletului ar trebui trezite, căci ceea ce trebuie făcut trebuie făcut repede.ST 117.3

Apoi am văzut cel de-al treilea înger. Îngerul meu însoțitor a spus: “Înfricoșătoare este lucrarea lui. Teribilă îi este misiunea. El este îngerul care urmează să despartă grâul de neghină și să sigileze — sau să lege — snopii de grâu pentru hambarul ceresc. Aceste lucruri ar trebui să ocupe cu totul mintea și să angajeze întreaga atenție.”ST 118.1