Importanța formării caracterului

Dumnezeu a încredințat părinților lucrarea de formare a caracterului copiilor lor după Modelul divin. Ei pot îndeplini această sarcină prin harul Său; însă este nevoie de răbdare, efort susținut, cât și de hotărâre pentru a îndruma voința și a ține în frâu patimile. Un câmp lăsat necultivat produce doar spini și mărăcini. Cel care vrea să-și asigure un seceriș bogat trebuie mai întâi să pregătească terenul și să semene sămânța, apoi să sape în jurul mlădițelor tinere, să îndepărteze buruienile și să mărunțească pământul și astfel plantele cele prețioase vor crește și vor răsplăti cu prisosință grija și truda lui. Formarea caracterului este cea mai importantă lucrare care a fost încredințată vreodată ființelor omenești și niciodată preocuparea pentru aceasta nu a fost atât de importantă ca acum. Nici o altă generație nu a fost chemată să facă față unor probleme atât de importante; niciodată nu au fost confruntați tinerii și tinerele cu pericole atât de mari ca cele cu care se confruntă acum.^{305Child Guidance, 169.}SB 198.3

Tăria de caracter constă din două lucruri — puterea voinței și puterea de stăpânire de sine. Mulți tineri greșesc foarte mult, socotind patima nestăpânită tărie de caracter; însă adevărul este că cel care este stăpânit de patimile lui este un om slab. Adevărata măreție și noblețe a unui om este măsurată prin puterea sentimentelor pe care el le stăpânește, nu după puterea sentimentelor care îl stăpânesc. Cel mai puternic om este acela care, în timp ce este supus abuzului, își ține în frâu patima și își iartă vrăjmașii. Astfel de oameni sunt cu adevărat eroi.SB 198.4

Mulți nu au nici cea mai slabă idee de ceea ce vor deveni dacă rămân la fel de înguști și limitați, când, dacă și-ar folosi puterile date lor de Dumnezeu, ei ar putea să-și formeze un caracter nobil și să exercite o influență prin care să se câștige suflete pentru Hristos. Cunoștința este putere; însă abilitatea intelectuală, fără bunătatea inimii, este o putere spre rău.SB 198.5

Dumnezeu ne-a dat puteri intelectuale și morale, însă într-o mare măsură, fiecare persoană este arhitectul propriului său caracter. Cu fiecare zi ce trece, clădirea se ridică. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează să luăm seama cum zidim, să vedem dacă clădirea noastră își are temelia pe Stânca cea veșnică. Vine timpul când lucrarea noastră va ieși la iveală exact așa cum este ea. Acum este timpul ca toți să-și cultive puterile încredințate lor de Dumnezeu, să-și formeze caractere frumoase pentru viața de aici, cât și pentru viața viitoare.SB 198.6

Fiecare faptă din viață, oricât de lipsită de importanță ar fi, își are influența în formarea caracterului. Un caracter bun este mai de preț decât bunurile lumești, iar lucrarea de formare a acestuia este cea mai nobilă lucrare în care se pot angaja oamenii.SB 199.1

Caracterele care se formează după împrejurare sunt schimbătoare și neechilibrate — o sumă de contradicții. Cei care le posedă nu au un țel sau un scop înalt în viață. Ei nu au o influență înnobilatoare asupra caracterelor celor din jurul lor. Ei sunt fără țintă și fără putere.SB 199.2

Perioada de timp ce ne-a fost hărăzită în această viață trebuie folosită bine. Dumnezeu dorește ca biserica Sa să fie o biserică vie, devotată, lucrătoare. Însă poporul nostru este departe de aceasta acum. Dumnezeu cheamă suflete puternice, curajoase, creștini activi, însuflețiți, care să urmeze Modelul divin și care să exercite o influență hotărâtă de partea lui Dumnezeu și a binelui. Domnul ne-a încredințat, ca o comoară sacră, cele mai importante și solemne adevăruri, iar noi trebuie să arătăm influența acestora asupra vieților și caracterelor noastre.^{306Testimonies for the Church 4:656, 657.}SB 199.3