Cum procedăm cel mai bine cu proprietatea

Lucrând cu judecată sănătoasă, părinții ar trebui, după ce se roagă și apelează la consilieri corespunzători, care au experiență în adevăr și cunoașterea voinței divine, să procedeze cum este cel mai bine cu proprietatea pe care o dețin.SB 278.1

Dacă au copii care sunt necăjiți sau care se luptă cu sărăcia și care ar ști să folosească în mod judicios mijloacele, ar trebui să se gândească la ei. Însă dacă au copii necredincioși, care au din belșug din bunurile acestei lumi și care slujesc lumii, ei comit un păcat împotriva Domnului, care i-a făcut ispravnicii Lui, dacă ei așază mijloacele lor în mâinile acestora, doar din motivul că sunt copiii lor. Cerințele lui Dumnezeu nu trebuie privite cu ușurință.SB 278.2

Părinții trebuie să înțeleagă clar că faptul că au făcut un testament nu-i împiedică să dea mijloace materiale pentru cauza lui Dumnezeu cât timp trăiesc. Ei trebuie să facă acest lucru. Trebuie să aibă mulțumire aici și răsplata în viața viitoare, pentru că dau din surplusul lor în timpul vieții. Trebuie să-și facă partea pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu și să-și folosească mijloacele împrumutate lor de Domnul pentru a îndeplini lucrarea care trebuie făcută în via Sa.^{512Testimonies for the Church 3:121.}SB 278.3

Cei care rețin din vistieria lui Dumnezeu și-și păstrează bunurile pentru copiii lor, pun în primejdie interesele spirituale ale copiilor lor. Ei își așază avuția, care este o piatră de poticnire pentru ei înșiși, în calea copiilor lor, care se vor poticni de aceasta și vor merge spre pieire. Mulți fac o mare greșeală cu privire la lucrurile acestei vieți. Ei fac economii, reținând de la ei și de la alții bunurile pe care le-ar fi putut primi, dacă ar fi folosite cum trebuie mijloacele materiale pe care Dumnezeu le-a împrumutat lor, și ajung egoiști și avari. Își neglijează interesele spirituale și stau pe loc în ceea ce privește creșterea spirituală, totul de dragul acumulării bogăției pe care nu o pot folosi. Își lasă avuția copiilor lor, și, în nouă cazuri din zece, aceasta se dovedește pentru moștenitori un blestem chiar mai mare decât a fost pentru ei înșiși. Copiii, bizuindu-se pe avuția părinților lor, adesea nu au succes în această viață și în general își riscă viața veșnică.SB 278.4

Cea mai bună moștenire pe care copiii o pot lăsa copiilor lor este cunoașterea lucrului util și exemplul unei vieți caracterizate prin bunăvoință dezinteresată. Printr-o astfel de viață, ei arată adevărata valoare a banilor, care trebuie apreciată numai după binele pe care îl va îndeplini în alinarea nevoilor lor și a necesităților altora, și în înaintarea cauzei lui Dumnezeu.^{513Testimonies for the Church 3:399.}SB 278.5