Capitolul 17 — Curăția inimii și a vieții

Dumnezeu v-a dat un corp căruia să-i purtați de grijă și pe care să-l păstrați în cea mai bună stare pentru serviciul și slava Sa. Trupurile voastre nu vă aparțin. “Nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt?” “Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt, și așa sunteți voi.”^{156Testimonies for the Church 2:352, 353.}SB 107.1

În acest veac stricat, când vrăjmașul nostru, diavolul, ca un leu care răcnește, aleargă încoace și încolo ca să vadă pe cine poate să înghită, mă simt obligată să-mi ridic glasul și să avertizez: “Vegheați și rugați-vă ca să nu cădeți în ispita”. Sunt mulți care posedă talente strălucite, pe care le predau cu răutate în slujba lui Satana. Ce avertizare aș putea rosti unui popor care susține că a ieșit din lume și că s-a lăsat de faptele întunericului? Unui popor pe care Dumnezeu l-a făcut depozitar al Legii Sale, dar care, ca și smochinul neroditor, își flutură ramurile aparent înflorite chiar prin fața Celui Atotputernic, dar nu aduce roadă spre slava lui Dumnezeu? Mulți dintre ei nutresc gânduri necurate, închipuiri nesfinte, dorințe nesfințite și patimi josnice. Dumnezeu urăște roadă adusă de un astfel de pom. Îngerii cei curați și sfinți privesc cu dezgust purtarea acestora, în timp ce Satana tresaltă. O, dacă și-ar da seama bărbații și femeile ce obțin prin călcarea Legii lui Dumnezeu! În orice, în toate împrejurările, călcarea Legii este o dezonoare la adresa lui Dumnezeu și un blestem pentru om. Noi trebuie să o considerăm astfel, chiar dacă poartă o mască atrăgătoare și indiferent de cine ar fi comisă.^{157Testimonies for the Church 5:146.}SB 107.2

Cel cu inima curată îl va vedea pe Dumnezeu. Orice gând necurat întinează sufletul, slăbește simțul moral și tinde să șteargă impresiile Duhului Sfânt. Întunecă viziunea spirituală, astfel ca oamenii să nu poată privi la Dumnezeu. Domnul poate și vrea să-l ierte pe păcătosul care se pocăiește; însă, deși este iertat, sufletul este tulburat. Orice necurăție în vorbire sau gânduri trebuie să fie evitată de cel care dorește să aibă un discernământ clar al adevărului spiritual^{158The Desire of Ages, 302.}. Unii vor recunoaște răul produs de îngăduințele păcătoase, însă, cu toate acestea, se vor scuza, spunând că nu își pot ține în frâu patimile. Acesta este un lucru îngrozitor pentru o persoană care poartă Numele lui Hristos. “Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de fărădelege.” (2 Timotei 2, 19.) De ce această slăbiciune? Pentru că înclinațiile animalice au fost întărite prin exersare până când au câștigat supremația asupra puterilor mai înalte. Bărbații și femeile duc lipsă de principii. Ei mor din punct de vedere spiritual, pentru că și-au răsfățat atât de mult timp patimile naturale, încât puterea lor de stăpânire de sine pare că s-a dus. Patimile josnice au preluat frâiele și ceea ce ar trebui să stăpânească cu putere devine rob patimii josnice. Sufletul este ținut în cea mai josnică robie. Senzualitatea a înăbușit dorința după sfințire și a veștejit prosperitatea spirituală.^{159Testimonies for the Church 2:348.}SB 107.3