Uniți cu biserica de sus

Biserica lui Dumnezeu de jos, de pe pământ, este una cu biserica Iui Dumnezeu de sus. Credincioșii de pe pământ și ființele din ceruri, care nu au căzut niciodată, constituie o singură biserică. Fiecare ființă cerească este interesată de adunările sfinților care se întâlnesc pe pământ, ca să se închine lui Dumnezeu. În curțile din ceruri, ei ascultă mărturia martorilor lui Hristos de pe pământ și lauda și recunoștința din partea închinătorilor de jos sunt preluate de corurile cerești și lauda și bucuria răsună în curțile cerești, pentru că Domnul Hristos nu a murit în zadar pentru fiii căzuți ai lui Adam. În timp ce îngerii beau din izvor, sfinții de pe pământ beau din izvoarele curate care curg de la tron, ale căror ape înveselesc cetatea Dumnezeului nostru.SB 240.5

O, de am putea să ne dăm seama cât este de aproape cerul de pământ! Deși copiii de pe pământ nu știu acest lucru, ei au îngeri de lumină drept însoțitori ai lor. Un martor tăcut apără pe fiecare suflet care trăiește, căutând să apropie acel suflet de Hristos. Atât timp cât există nădejde, până când oamenii nu se vor împotrivi Duhului Sfânț spre ruina lor veșnică, ei vor fi păziți de ființele cerești. Să păstrăm mereu în minte faptul că în fiecare adunare a sfinților sunt îngeri ai lui Dumnezeu, care ascultă mărturia lor, cântările și rugăciunile lor. Să nu uităm că laudele noastre sunt suplimentate de corurile oștirii cerești de sus.SB 241.1

Atunci când vă întâlniți în Sabat, cântați laude Aceluia care v-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată. Adorarea inimii să fie pentru Acela care “ne-a iubit și ne-a spălat de păcate în propriul Său sânge”. Fie ca dragostea lui Hristos să constituie povara celui ce rostește cuvântul. Aceasta să fie exprimată într-un limbaj simplu în fiecare cântare și rugăciune. Inspirația Duhului lui Dumnezeu să vă dicteze toate rugăciunile. Și, pe măsură ce cuvântul vieții este rostit, răspunsul vostru, simțit din inimă, să dea mărturie că primiți solia ca venind din ceruri.SB 241.2

Dumnezeu ne învață că noi trebuie să ne adunăm în casa Sa pentru a cultiva atributele iubirii Sale desăvârșite. Aceasta va pregăti ființele de pe pământ pentru locașurile pe care Domnul Hristos S-a dus să le pregătească pentru cei ce îl iubesc. Acolo, ei se vor aduna în sanctuar în fiecare Sabat, în fiecare lună nouă, pentru a se uni în cele mai înălțătoare cântări, în laudă și recunoștință către Acela care șade pe tron și pentru Miel, în veci de veci.^{430Testimonies for the Church 6:366-368.}SB 241.3