Capitolul 3 — Pregătește-te să-L întâlnești pe Domnul

Am văzut că noi nu trebuie să amânăm venirea Domnului. Îngerul a spus: “Pregătiți-vă, pregătiți-vă pentru ceea ce va veni asupra pământului. Faptele să fie în acord cu credința voastră. Am văzut că mintea trebuie să aibă ca preocupare pe Dumnezeu și că influența noastră trebuie să vorbească în favoarea lui Dumnezeu și a adevărului Său. Noi nu Îl putem onora pe Domnul atunci când suntem nepăsători și indiferenți. Nu putem să-I aducem slava când suntem deznădăjduiți. Cu toată seriozitatea, să căutăm să ne asigurăm mântuirea și să-i salvăm pe mulți alții. Orice lucru important trebuie legat de aceasta și orice este lăturalnic trebuie să treacă în plan secundar.SB 41.1

Am văzut frumusețea cerurilor. I-am auzit pe îngeri cântând cântecele lor înălțătoare, aducând laudă, onoare și slavă Iui Isus. Am putut atunci să-mi dau seama puțin de ceea ce înseamnă minunata iubire a Fiului lui Dumnezeu. El a lăsat toată slava și onoarea pe care le avea în ceruri și a fost atât de preocupat de mântuirea noastră, încât a dus cu răbdare și blândețe toate nelegiuirile și ofensele pe care omul le-a putut îngrămădi asupra Lui. El a fost rănit și lovit, întins pe crucea Calvarului și a suferit moartea cea mai teribilă pentru a ne scăpa de moarte, pentru ca noi să putem fi spălați prin sângele Său și înălbiți spre a locui cu El în locuințele pe care le-a pregătit pentru noi, pentru a ne bucura de lumina și slava cerului, pentru a auzi cântecul îngerilor și a cânta împreună cu ei.SB 41.2

Am văzut că tot cerul este interesat de mântuirea noastră; iar noi să fim indiferenți? Să fim noi nepăsători, ca și când ar fi un lucru de mică însemnătate dacă suntem sau nu mântuiți? Să desconsiderăm noi sacrificiul care a fost făcut pentru noi? Unii s-au jucat cu harul oferit, iar acum mânia lui Dumnezeu este asupra lor. Duhul lui Dumnezeu nu poate fi întristat la nesfârșit. El se va depărta, dacă este în continuare întristat. După tot ceea ce s-a făcut ca Dumnezeu să-i poată salva pe oameni, dacă ei arată prin viețile lor că se joacă cu harul Iui Dumnezeu, moartea va fi partea lor și aceasta va fi scump plătită. Va fi o moarte îngrozitoare, căci va trebui să simtă agonia pe care a simțit-o Domnul Hristos pe cruce, ca să plătească pentru ei prețul de răscumpărare, pe care ei au refuzat-o, și atunci, își vor da seama că au pierdut viața veșnică și moștenirea nemuririi. Marele sacrificiu care a fost făcut pentru suflete arată cât de valoroase sunt ele. Când un suflet prețios este pierdut o dată, el este pierdut pentru totdeauna.SB 41.3

Am văzut un înger care avea în mână o cumpănă cu care cântărea gândurile și preocupările poporului lui Dumnezeu și în special ale celor tineri. Într-o parte erau gândurile și interesele îndreptate spre cer; în cealaltă parte, gândurile și interesele îndreptate spre pământ. Pe această balanță erau puse cititul de cărți obișnuite, preocupările în privința îmbrăcămintei, a etalării, a vanității, mândriei etc. O, ce moment solemn! Îngerul lui Dumnezeu, ținând cumpăna, cântărea gândurile celor ce susțineau că sunt copiii Săi — a acelora care pretindeau că sunt morți față de lume și vii pentru Dumnezeu. Partea balanței, plină cu gânduri legate de pământ, vanitate, mândrie, s-a lăsat repede în jos, neputând rezista sub greutatea ce se tot adăuga. Cea cu gânduri și preocupări pentru cer a mers tot așa de repede în sus cum a mers cealaltă în jos, și, o, cât de ușoară a fost aceasta! Pot să vă relatez acest lucru așa cum l-am văzut; însă n-aș putea reda niciodată impresia solemnă și vie, care s-a întipărit în mintea mea atunci când îngerul cu cumpăna a citit gândurile și preocupările poporului lui Dumnezeu. Îngerul a spus: “Pot intra unii ca aceștia în cer? Nu, nu, niciodată! Spune-le că nădejdea pe care o au acum le este zadarnică și că, dacă nu se pocăiesc degrabă și nu obțin mântuirea, trebuie să piară.”SB 41.4

Doar o formă de evlavie nu va mântui pe nimeni. Toți trebuie să aibă o experiență vie, profundă. Doar aceasta îi va scăpa în timpul de strâmtorare. Atunci, lucrarea lor va fi pusă la probă; și dacă ea este aur, argint sau pietre prețioase, ei vor fi ascunși sub scutul lui Dumnezeu. Însă dacă lucrarea lor este lemn, fân și paie, nimic nu-i va putea apăra de mânia aprinsă a Iui Iehova.SB 42.1

Am văzut că mulți se măsoară cu ei înșiși și își compară viețile cu viețile altora. Nu ar trebui să fie așa. Nimeni, în afară de Domnul Hristos, nu ne este dat ca exemplu. El este adevăratul nostru Model și fiecare ar trebui să se lupte, ca să exceleze în a-L imita. Noi suntem ori împreună lucrători cu Hristos, ori cu Satana. Ori adunăm cu Hristos, ori risipim. Ori suntem creștini hotărâți, sinceri, cu toată inima, ori nu suntem deloc. Domnul Hristos spune: “O, dacă ai fi rece sau în clocot. Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea”. (Apocalipsa 3, 15-16.)SB 42.2

Am văzut că până acum, mulți de-abia știu câte ceva din ceea ce înseamnă tăgăduirea de sine sau sacrificiul sau ce înseamnă să suferi de dragul adevărului. Însă nimeni nu va intra în cer fără să facă sacrificii. Trebuie nutrit un spirit de tăgăduire de sine și sacrificiu. Unii nu s-au sacrificat nici pe ei înșiși, nici trupurile lor pe altarul lui Dumnezeu. Ei își îngăduie un temperament pripit, capricios, își satisfac poftele și slujesc propriilor lor interese, fără să țină seama de lucrarea lui Dumnezeu. Toți cei care sunt gata să facă orice sacrificiu pentru viața veșnică o vor avea și se va merita să sufere pentru a o dobândi, se va merita să-și răstignească eul și să renunțe la orice idol pentru a ajunge la ea. O greutate mult mai mare și veșnică de slavă întrece orice lucru și eclipsează orice plăcere pământească.^{3Testimonies for the Church 1:123-126.}SB 42.3