Dumnezeu dă oamenilor puterea de a deveni fii ai Săi

Să studiem cuvintele pe care le-a rostit Domnul Hristos în camera de sus, în seara dinaintea răstignirii Sale. Se apropia ceasul încercării și El căuta să-Și mângâie ucenicii, care aveau să fie atât de greu încercați și ispitiți.SB 75.9

Ucenicii încă nu înțelegeau cuvintele Domnului Hristos cu privire la legătura Lui cu Dumnezeu. Multe dintre învățăturile Lui erau încă întunecate pentru ei. Aceștia I-au pus multe întrebări care descopereau ignoranța lor în ce privește legătura lui Dumnezeu cu ei și cu problemele lor, prezente și viitoare. Domnul Hristos a dorit ca ei să aibă o mai clară, și mai distinctă cunoaștere de Dumnezeu.SB 75.10

În ziua Cincizecimii, când Duhul Sfânt a fost revărsat asupra ucenicilor, ei au înțeles adevărurile pe care Domnul Hristos le rostise în pilde. Învățăturile care fuseseră taine pentru ei au fost făcute clare. Înțelegerea pe care o primiseră prin revărsarea Duhului Sfânt i-a făcut să se rușineze de teoriile lor închipuite. Presupunerile și tălmăcirile lor erau nebunie în comparație cu cunoașterea lucrurilor cerești pe care o primiseră acum. Ei au fost conduși de Duhul; și asupra minții lor, odinioară întunecate, a strălucit lumina.SB 76.1

Însă ucenicii nu primiseră încă împlinirea deplină a făgăduinței Iui Dumnezeu. Ei au primit toată cunoștința lui Dumnezeu, pe care au putut să o suporte, însă completa împlinire a făgăduinței că Domnul Hristos avea să li-L descopere pe deplin pe Tatăl era încă în viitor. Așa este și azi. Cunoștința noastră cu privire la Dumnezeu este parțială și nedesăvârșită. Când lupta se va sfârși, iar Omul Isus Hristos va recunoaște în fața Tatălui Său pe lucrătorii Săi cei credincioși, care, într-o lume a păcatului, au adus o mărturie credincioasă despre El, ei vor înțelege clar ceea ce este pentru ei acum o taină.SB 76.2

Domnul Hristos a dus cu Sine, în curțile cerești, natura Sa umană proslăvită. Tuturor celor ce îl primesc, El le dă putere să devină fii ai lui Dumnezeu, pentru ca în cele din urmă Dumnezeu să-i poată primi ca fiind ai Săi, să locuiască împreună cu ei de-a lungul veșniciei. Dacă în timpul acestei vieți sunt credincioși lui Dumnezeu, ei vor vedea în cele din urmă “fața Sa și Numele Lui va fi pe frunțile lor”. (Apocalipsa 22, 4.) Și ce altceva este oare fericirea cerului, în afară de a-L vedea pe Dumnezeu? Ce bucurie mai mare ar putea avea păcătosul mântuit prin har decât să privească fața lui Dumnezeu și să-L cunoască ca Tată?SB 76.3