Isaia 47

1 Coboară-te și șezi în țărână, fecioară, fiica Babilonului; șezi pe pământ, fără scaun de domnie, fiica haldeilor; căci nu te vor mai numi subțirică și plăcută. RCCV — Isaia 47:1

2 Ia pietrele de moară și macină făină; scoate-ți marama, ridică-ți poala rochiei, descoperă-ți picioarele, treci râurile! RCCV — Isaia 47:2

3 Goliciunea ți se va descoperi, și ți se va vedea rușinea. Mă voi răzbuna și nu voi cruța pe nimeni. – RCCV — Isaia 47:3

4 Răscumpărătorul nostru Se cheamă Domnul oștirilor, Sfântul lui Israel. – RCCV — Isaia 47:4

5 Șezi într-un colț și taci, fata haldeilor! Căci nu te vor mai numi împărăteasa împărățiilor. RCCV — Isaia 47:5

6 Mă mâniasem pe poporul Meu, Îmi pângărisem moștenirea și-i dădusem în mâinile tale: dar tu n-ai avut milă de ei, ci ți-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului. RCCV — Isaia 47:6

7 Tu ziceai: „În veci voi fi împărăteasă!”, și nu te-ai gândit, nici n-ai visat că lucrul acesta are să se sfârșească. RCCV — Isaia 47:7

8 Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă și zici în inima ta: „Eu, și numai eu, nu voi fi niciodată văduvă și nu voi fi niciodată lipsită de copii!” RCCV — Isaia 47:8

9 Și totuși aceste două lucruri ți se vor întâmpla deodată, în aceeași zi: și pierderea copiilor, și văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale și multelor tale descântece. RCCV — Isaia 47:9

10 Căci te încredeai în răutatea ta și ziceai: „Nimeni nu mă vede!” Înțelepciunea și știința ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta: „Eu și numai eu.” RCCV — Isaia 47:10

11 De aceea, nenorocirea va veni peste tine fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără s-o poți împăca; și deodată va veni peste tine prăpădul pe neașteptate. RCCV — Isaia 47:11

12 Vino, dar, cu descântecele tale și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cărora ți-ai închinat munca din tinerețe; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. RCCV — Isaia 47:12

13 Te-ai obosit tot întrebând; să se scoale dar și să te scape cei ce împart cerul, care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ți se întâmple! RCCV — Isaia 47:13

14 Iată-i, au ajuns ca miriștea pe care o arde focul și nu-și vor scăpa viața din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune la care se încălzește cineva, nici un foc la care stă. RCCV — Isaia 47:14

15 Așa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Și cei cu care ai făcut negoț din tinerețea ta se vor risipi fiecare într-o parte: și nu va fi nimeni care să-ți vină în ajutor. RCCV — Isaia 47:15