2Corinteni 3

1 Începem noi iarăși să ne lăudăm singuri? Sau nu cumva avem trebuință, ca unii, de epistole de laudă, către voi sau de la voi? RCCV — 2Corinteni 3:1

2 Voi sunteți epistola noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii. RCCV — 2Corinteni 3:2

3 Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe niște table din piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne. RCCV — 2Corinteni 3:3

4 Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu, prin Hristos. RCCV — 2Corinteni 3:4

5 Nu că noi, prin noi înșine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, RCCV — 2Corinteni 3:5

6 care ne-a și făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului; căci slova omoară, dar Duhul dă viața. RCCV — 2Corinteni 3:6

7 Acum, dacă slujba aducătoare de moarte, scrisă și săpată în pietre, era cu atâta slavă, încât fiii lui Israel nu puteau să-și pironească ochii asupra feței lui Moise, din pricina strălucirii feței lui, măcar că strălucirea aceasta era trecătoare, RCCV — 2Corinteni 3:7

8 cum n-ar fi cu slavă mai degrabă slujba Duhului? RCCV — 2Corinteni 3:8

9 Dacă slujba aducătoare de osândă a fost slăvită, cu cât mai mult o întrece în slavă slujba aducătoare de neprihănire? RCCV — 2Corinteni 3:9

10 Și, în privința aceasta, ce a fost slăvit nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult. RCCV — 2Corinteni 3:10

11 În adevăr, dacă ce era trecător era cu slavă, cu cât mai mult va rămâne în slavă ce este netrecător! RCCV — 2Corinteni 3:11

12 Fiindcă avem, dar, o astfel de nădejde, noi lucrăm cu multă îndrăzneală RCCV — 2Corinteni 3:12

13 și nu facem ca Moise, care își punea o maramă peste față, pentru ca fiii lui Israel să nu-și pironească ochii asupra sfârșitului a ceea ce era trecător. RCCV — 2Corinteni 3:13

14 Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această maramă rămâne neridicată, fiindcă marama este dată la o parte în Hristos. RCCV — 2Corinteni 3:14

15 Da, până astăzi, când se citește Moise, rămâne o maramă peste inimile lor. RCCV — 2Corinteni 3:15

16 Dar, ori de câte ori vreunul se întoarce la Domnul, marama este luată. RCCV — 2Corinteni 3:16

17 Căci Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia. RCCV — 2Corinteni 3:17

18 Noi toți privim cu fața descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, și suntem schimbați în același chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. RCCV — 2Corinteni 3:18