Marcu 5
1 Au ajuns pe celălalt țărm al mării, în ținutul gadarenilor.
RCCV — Marcu 5:1
2 Când a ieșit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieșea din morminte, stăpânit de un duh necurat.
RCCV — Marcu 5:2
3 Omul acesta își avea locuința în morminte, și nimeni nu mai putea să-l țină legat, nici chiar cu un lanț.
RCCV — Marcu 5:3
4 Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi și cu cătușe la mâini, dar rupsese cătușele și sfărâmase obezile, și nimeni nu-l putea domoli.
RCCV — Marcu 5:4
5 Totdeauna, zi și noapte, stătea în morminte și pe munți, țipând și tăindu-se cu pietre.
RCCV — Marcu 5:5
6 Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat
RCCV — Marcu 5:6
7 și a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuiești!”
RCCV — Marcu 5:7
8 Căci Isus îi zicea: „Duh necurat, ieși afară din omul acesta!”
RCCV — Marcu 5:8
9 „Care-ți este numele?”, l-a întrebat Isus. „Numele meu este „legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulți.”
RCCV — Marcu 5:9
10 Și Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ținutul acela.
RCCV — Marcu 5:10
11 Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care pășteau.
RCCV — Marcu 5:11
12 Și dracii L-au rugat și au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.”
RCCV — Marcu 5:12
13 Isus le-a dat voie. Și duhurile necurate au ieșit și au intrat în porci; și turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, și s-au înecat în mare.
RCCV — Marcu 5:13
14 Porcarii au fugit și au dat de știre în cetate și prin satele vecine. Oamenii au ieșit să vadă ce s-a întâmplat.
RCCV — Marcu 5:14
15 Au venit la Isus, și iată pe cel ce fusese îndrăcit și avusese legiunea de draci, șezând jos îmbrăcat și întreg la minte; și s-au înspăimântat.
RCCV — Marcu 5:15
16 Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit și cu porcii.
RCCV — Marcu 5:16
17 Atunci au început să roage pe Isus să plece din ținutul lor.
RCCV — Marcu 5:17
18 Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.
RCCV — Marcu 5:18
19 Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis: „Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine.”
RCCV — Marcu 5:19
20 El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toți se minunau.
RCCV — Marcu 5:20
21 După ce a trecut Isus iarăși de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare.
RCCV — Marcu 5:21
22 Atunci a venit unul din fruntașii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntașul s-a aruncat la picioarele Lui
RCCV — Marcu 5:22
23 și I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetița mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ți pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască.”
RCCV — Marcu 5:23
24 Isus a plecat împreună cu el. Și după El mergea mult norod și-L îmbulzea.
RCCV — Marcu 5:24
25 Și era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge.
RCCV — Marcu 5:25
26 Ea suferise mult de la mulți doctori; cheltuise tot ce avea, și nu simțise nicio ușurare; ba încă îi era mai rău.
RCCV — Marcu 5:26
27 A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulțime și s-a atins de haina Lui.
RCCV — Marcu 5:27
28 Căci își zicea ea: „Dacă aș putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.”
RCCV — Marcu 5:28
29 Și îndată a secat izvorul sângelui ei. Și a simțit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.
RCCV — Marcu 5:29
30 Isus a cunoscut îndată că o putere ieșise din El; și, întorcându-Se spre mulțime, a zis: „Cine s-a atins de hainele Mele?”
RCCV — Marcu 5:30
31 Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulțimea Te îmbulzește și mai zici: „Cine s-a atins de Mine?”
RCCV — Marcu 5:31
32 El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.
RCCV — Marcu 5:32
33 Femeia, înfricoșată și tremurând, căci știa ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui și I-a spus tot adevărul.
RCCV — Marcu 5:33
34 Dar Isus i-a zis: „Fiică, credința ta te-a mântuit; du-te în pace și fii tămăduită de boala ta.”
RCCV — Marcu 5:34
35 Pe când vorbea El încă, iată că vin niște oameni de la fruntașul sinagogii care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învățătorul?”
RCCV — Marcu 5:35
36 Dar Isus, fără să țină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntașului sinagogii: „Nu te teme, crede numai!”
RCCV — Marcu 5:36
37 Și n-a îngăduit nimănui să-L însoțească, afară de Petru, Iacov și Ioan, fratele lui Iacov.
RCCV — Marcu 5:37
38 Au ajuns la casa fruntașului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, și pe unii care plângeau și se tânguiau mult.
RCCV — Marcu 5:38
39 A intrat înăuntru și le-a zis: „Pentru ce faceți atâta zarvă și pentru ce plângeți? Copila n-a murit, ci doarme.”
RCCV — Marcu 5:39
40 Ei își băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toți, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei și pe cei ce-L însoțiseră și a intrat acolo unde zăcea copila.
RCCV — Marcu 5:40
41 A apucat-o de mână și i-a zis: „Talita, cumi”, care tălmăcit înseamnă: „Fetițo, scoală-te îți zic!”
RCCV — Marcu 5:41
42 Îndată fetița s-a sculat și a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți.
RCCV — Marcu 5:42
43 Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta; și a zis să dea de mâncare fetiței.
RCCV — Marcu 5:43