Matei 22
1 Isus a luat cuvântul și le-a vorbit iarăși în pilde. Și a zis:
RCCV — Matei 22:1
2 „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său.
RCCV — Matei 22:2
3 A trimis pe robii săi să cheme pe cei poftiți la nuntă; dar ei n-au vrut să vină.
RCCV — Matei 22:3
4 A trimis iarăși alți robi și le-a zis: „Spuneți celor poftiți: „Iată că am gătit ospățul meu; juncii și vitele mele cele îngrășate au fost tăiate; toate sunt gata, veniți la nuntă.”
RCCV — Matei 22:4
5 Dar ei, fără să le pese de poftirea lui, au plecat: unul la holda lui, și altul la negustoria lui.
RCCV — Matei 22:5
6 Ceilalți au pus mâna pe robi, și-au bătut joc de ei și i-au omorât.
RCCV — Matei 22:6
7 Când a auzit împăratul, s-a mâniat; a trimis oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și le-a ars cetatea.
RCCV — Matei 22:7
8 Atunci a zis robilor săi: „Nunta este gata; dar cei poftiți n-au fost vrednici de ea.
RCCV — Matei 22:8
9 Duceți-vă, dar, la răspântiile drumurilor și chemați la nuntă pe toți aceia pe care-i veți găsi.”
RCCV — Matei 22:9
10 Robii au ieșit la răspântii, au strâns pe toți pe care i-au găsit, și buni și răi, și odaia ospățului de nuntă s-a umplut de oaspeți.
RCCV — Matei 22:10
11 Împăratul a intrat să-și vadă oaspeții; și a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.
RCCV — Matei 22:11
12 „Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuțit.
RCCV — Matei 22:12
13 Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legați-i mâinile și picioarele și luați-l și aruncați-l în întunericul de afară; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.
RCCV — Matei 22:13
14 Căci mulți sunt chemați, dar puțini sunt aleși.”
RCCV — Matei 22:14
15 Atunci fariseii s-au dus și s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba.
RCCV — Matei 22:15
16 Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: „Învățătorule, știm că ești adevărat și că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor.
RCCV — Matei 22:16
17 Spune-ne, dar, ce crezi? Se cade să plătim bir cezarului sau nu?”
RCCV — Matei 22:17
18 Isus, care le cunoștea vicleșugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor?
RCCV — Matei 22:18
19 Arătați-Mi banul birului.” Și ei I-au adus un ban.
RCCV — Matei 22:19
20 El i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?”
RCCV — Matei 22:20
21 „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
RCCV — Matei 22:21
22 Mirați de cuvintele acestea, ei L-au lăsat și au plecat.
RCCV — Matei 22:22
23 În aceeași zi, au venit la Isus saducheii, care zic că nu este înviere. Ei I-au pus următoarea întrebare:
RCCV — Matei 22:23
24 „Învățătorule, Moise a zis: „Dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta fratelui său și să-i ridice urmaș.”
RCCV — Matei 22:24
25 Erau, dar, la noi șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit; și, fiindcă n-avea copii, a lăsat fratelui său pe nevasta lui.
RCCV — Matei 22:25
26 Tot așa și al doilea, și al treilea, până la al șaptelea.
RCCV — Matei 22:26
27 La urmă, după ei toți, a murit și femeia.
RCCV — Matei 22:27
28 La înviere, nevasta căruia din cei șapte va fi ea? Fiindcă toți au avut-o de nevastă.”
RCCV — Matei 22:28
29 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.
RCCV — Matei 22:29
30 Căci la înviere, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii lui Dumnezeu în cer.
RCCV — Matei 22:30
31 Cât privește învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus de Dumnezeu, când zice:
RCCV — Matei 22:31
32 „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii.”
RCCV — Matei 22:32
33 Noroadele care ascultau au rămas uimite de învățătura lui Isus.
RCCV — Matei 22:33
34 Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
RCCV — Matei 22:34
35 Și unul din ei, un învățător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
RCCV — Matei 22:35
36 „Învățătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
RCCV — Matei 22:36
37 Isus i-a răspuns: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău.”
RCCV — Matei 22:37
38 Aceasta este cea dintâi și cea mai mare poruncă.
RCCV — Matei 22:38
39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.”
RCCV — Matei 22:39
40 În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și Prorocii.”
RCCV — Matei 22:40
41 Pe când erau strânși la un loc fariseii, Isus i-a întrebat:
RCCV — Matei 22:41
42 „Ce credeți voi despre Hristos? Al cui fiu este?” „Al lui David”, I-au răspuns ei.
RCCV — Matei 22:42
43 Și Isus le-a zis: „Cum atunci David, fiind insuflat de Duhul, Îl numește Domn, când zice:
RCCV — Matei 22:43
44 „Domnul a zis Domnului Meu: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale”?
RCCV — Matei 22:44
45 Deci dacă David Îl numește Domn, cum este El fiul lui?”
RCCV — Matei 22:45
46 Nimeni nu I-a putut răspunde un cuvânt. Și, din ziua aceea, n-a îndrăznit nimeni să-I mai pună întrebări.
RCCV — Matei 22:46