Matei 18

1 În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus și L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăția cerurilor?” RCCV — Matei 18:1

2 Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor RCCV — Matei 18:2

3 și le-a zis: „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu niciun chip nu veți intra în Împărăția cerurilor. RCCV — Matei 18:3

4 De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor. RCCV — Matei 18:4

5 Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu Mă primește pe Mine. RCCV — Matei 18:5

6 Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării. RCCV — Matei 18:6

7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire! RCCV — Matei 18:7

8 Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le și leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare și să fii aruncat în focul veșnic. RCCV — Matei 18:8

9 Și dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul gheenei. RCCV — Matei 18:9

10 Feriți-vă să nu defăimați nici măcar pe unul din acești micuți; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi fața Tatălui Meu care este în ceruri. RCCV — Matei 18:10

11 Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut. RCCV — Matei 18:11

12 Ce credeți? Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci și nouă pe munți și se duce să caute pe cea rătăcită? RCCV — Matei 18:12

13 Și, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci și nouă care nu se rătăciseră. RCCV — Matei 18:13

14 Tot așa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din acești micuți. RCCV — Matei 18:14

15 Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău. RCCV — Matei 18:15

16 Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. RCCV — Matei 18:16

17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș. RCCV — Matei 18:17

18 Adevărat vă spun că orice veți lega pe pământ va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer. RCCV — Matei 18:18

19 Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. RCCV — Matei 18:19

20 Căci acolo unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor.” RCCV — Matei 18:20

21 Atunci Petru s-a apropiat de El și I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la șapte ori?” RCCV — Matei 18:21

22 Isus i-a zis: „Eu nu-ți zic până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori câte șapte. RCCV — Matei 18:22

23 De aceea, Împărăția cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi. RCCV — Matei 18:23

24 A început să facă socoteala și i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni. RCCV — Matei 18:24

25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui și tot ce avea, și să se plătească datoria. RCCV — Matei 18:25

26 Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat și a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti tot.” RCCV — Matei 18:26

27 Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat datoria. RCCV — Matei 18:27

28 Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: „Plătește-mi ce-mi ești dator.” RCCV — Matei 18:28

29 Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: „Mai îngăduie-mă, și-ți voi plăti.” RCCV — Matei 18:29

30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță, până va plăti datoria. RCCV — Matei 18:30

31 Când au văzut tovarășii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult și s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute. RCCV — Matei 18:31

32 Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta și i-a zis: „Rob viclean! Eu ți-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat. RCCV — Matei 18:32

33 Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău cum am avut eu milă de tine?” RCCV — Matei 18:33

34 Și stăpânul s-a mâniat și l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora. RCCV — Matei 18:34

35 Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.” RCCV — Matei 18:35