Capitolul 4 — Ispita și căderea

Capitol bazat pe textele din Geneza 3.

Satana ia forma unui șarpe și intră în Eden. șarpele era o creatură frumoasă cu aripi, iar în timp ce zbura prin văzduh înfățișarea lui era strălucitoare, semănând cu aurul lustruit. El nu mergea pe pământ, ci zbura din loc în loc și mânca fructe ca și omul. Satana a intrat în șarpe, și-a ocupat locul în pomul cunoștinței și a început să mănânce în voie din fructe.IM 32.1

Eva, la început fără să-și dea seama, lucrând s-a despărțit de soțul ei. Când a devenit conștientă de acest lucru, a simțit că ar putea exista un pericol, dar din nou a crezut că era în siguranță, chiar dacă nu rămăsese aproape de soțul ei, și că avea înțelepciune și tărie să știe dacă vine răul și cum să-l întâmpine. Tocmai aceasta o avertizaseră îngerii să nu facă. Eva s-a pomenit privind îndelung, cu admirație și curiozitate, la pomul interzis. A văzut că pomul era foarte plăcut și se întreba de ce spusese Dumnezeu cu atâta hotărâre să nu mănânce din el și să nu-l atingă. Acum era ocazia lui Satana. I s-a adresat ca și cum era în stare să-i ghicească gândul: “Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncați din toți pomii din grădină?’” În felul acesta, cu cuvinte dulci și plăcute și cu o voce muzicală i-a vorbit el Evei. Ea a fost uimită să audă șarpele vorbind. El i-a preamărit frumusețea și farmecul deosebit, ceea ce nu a fost neplăcut pentru Eva. Dar era surprinsă, deoarece știa că Dumnezeu nu-i dăduse șarpelui capacitatea de a vorbi.IM 32.2

Curiozitatea Evei a fost trezită. În loc să fugă de acolo, ea a stat să asculte un șarpe vorbind. Nu i-a trecut prin minte că ar putea fi acel dușman căzut, folosindu-se de șarpe ca de un medium. Satana era cel care vorbea, și nu șarpele. Eva era ademenită, măgulită, orbită. Dacă ar fi întâlnit un personaj impresionant, având forma și asemănarea îngerilor, ea ar fi fost în gardă. Totuși acea voce străină ar fi trebuit s-o trimită lângă soțul ei, să-l întrebe pe el de ce un altul i se adresează ei în felul acesta liber. Dar ea a început o conversație cu șarpele și i-a răspuns la întrebare: “Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii Dumnezeu a zis: ‘Să nu mâncați din el și să nu vă atingeți de el ca să nu muriți’” șarpele i-a răspuns: “Hotărât, că nu veți muri: pentru că Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul.”IM 33.1

Satana voia să-i transmită ideea că, mâncând din pomul interzis, ei ar primi un fel de cunoaștere nouă și mai nobilă decât atinseseră până atunci. Aceasta a fost lucrarea lui specială, cu mare succes, încă de la cădere: să-i conducă pe oameni să cerceteze tainele celui Atotputernic, să nu fie satisfăcuți cu ceea ce Dumnezeu le-a descoperit și nici atenți să asculte ce le-a poruncit. El ar vrea să-i ducă la neascultare de poruncile lui Dumnezeu și apoi să-i facă să creadă că intră într-un minunat câmp de cunoaștere. Aceasta este pură închipuire și o amăgire jalnică.IM 33.2

Ei nu reușesc să înțeleagă ce a poruncit Dumnezeu, nu țin seamă de poruncile Sale clare și aspiră la înțelepciune, independenți de Dumnezeu, și caută să înțeleagă ceea ce El a găsit potrivit să le refuze muritorilor. Sunt îmbărbătați de ideile lor despre progres și fascinați de propria filozofie deșartă, dar bâjbâie printr-un întuneric ca de miez de noapte în locul luminii adevăratei cunoașteri. Ei învață mereu, dar nu sunt niciodată în stare să ajungă la cunoașterea adevărului.IM 34.1

Nu a fost voia lui Dumnezeu ca această pereche fără păcat să aibă vreo cunoaștere a răului. El le dăduse cu generozitate binele, dar a reținut răul. Eva a crezut că vorbele șarpelui erau înțelepte și a acceptat afirmația clară: “Hotărât, că nu veți muri: pentru că Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”, făcându-L pe Dumnezeu mincinos. Satana a insinuat cu îndrăzneală că Dumnezeu îi înșelase nelăsându-i să obțină o cunoaștere mai înaltă și să fie egali cu El. Dumnezeu a zis: “Dacă veți mânca, veți muri negreșit.” Șarpele a zis: “Dacă veți mânca, ‘hotărât, că nu veți muri.’”IM 34.2

Ispititorul a asigurat-o pe Eva că, îndată ce va mânca din fruct, va primi o cunoștință nouă și superioară care o va face egală cu Dumnezeu. I-a atras atenția către el însuși. A mâncat în voie din pom și nu numai că l-a găsit ca fiind cu desăvârșire nevătămător, ci și delicios și înviorător. El i-a spus Evei că tocmai datorită proprietăților minunate ale acestuia de a da înțelepciune și putere le interzisese Dumnezeu să mănânce din el sau chiar să-l atingă, deoarece El îi cunoștea calitățile minunate. Satana afirma că a obținut puterea de a vorbi datorită faptului că mâncase din fructul pomului interzis lor. A dat de înțeles că Dumnezeu nu-și va îndeplini cuvântul. Nu era decât o amenințare pentru a-i intimida și a-i reține de la un mare bine. Apoi i-a mai spus că ei n-ar putea muri. Nu mâncaseră ei din pomul vieții, care perpetuează nemurirea? Dumnezeu îi înșela pentru a le refuza o stare mai înaltă de înzestrare și o fericire mai mare. Ispititorul a cules un fruct și i l-a dat Evei. Ea l-a luat în mână. El a spus: “Vi s-a interzis până și să-l atingeți, ca să nu muriți.” I-a spus că nu va păți nici un rău și nici nu va muri mâncând din fruct, după cum nu a pățit nimic atingându-l și ținându-l în mână. Eva a fost încurajată deoarece nu a simțit imediat semnele dezaprobării lui Dumnezeu. Ea găsea cuvintele ispititorului cu totul înțelepte și corecte. A mâncat și a fost încântată de fruct. Părea delicios pentru gustul ei și și-a închipuit că simțea efectele lui minunate.IM 34.3