Fiul făgăduit

După nașterea lui Isaac, marea bucurie manifestată de Avraam și Sara a făcut-o foarte geloasă pe Agar. Ismael fusese învățat de mama lui că avea să fie binecuvântat în mod special de Dumnezeu ca fiu al lui Avraam și că va moșteni tot ce-i fusese făgăduit acestuia. Ismael împărtășea simțămintele mamei lui și era mânios din cauza bucuriei manifestate la nașterea lui Isaac. L-a disprețuit pe Isaac, deoarece credea că era preferat în locul lui. Sara a văzut atitudinea lui Ismael față de fiul ei și a fost foarte mișcată. I-a relatat lui Avraam purtarea nerespectuoasă a lui Ismael față de ea și de fiul ei, Isaac, și i-a spus: “Izgonește pe roaba aceasta și pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moșteni împreună cu fiul meu, cu Isaac.”IM 79.1

Avraam a fost foarte mâhnit. Ismael era fiul lui, pe care-l iubea. Cum putea să-l izgonească? În dezorientarea lui, s-a rugat lui Dumnezeu, căci nu știa ce cale să apuce. Domnul i-a spus lui Avraam, prin îngerii Săi, să asculte cererea Sarei, soția lui, și să nu lase ca afecțiunea față de fiul lui, sau față de Agar, să-l împiedice să fie de acord cu dorințele ei. Aceasta era singura cale pe care o putea urma pentru a restabili armonia și fericirea în familia lui. Avraam a primit de la înger făgăduința încurajatoare că Ismael, deși despărțit de casa tatălui lui, nu va muri și nici nu va fi părăsit de Dumnezeu și că va fi ocrotit pentru că era fiul lui Avraam. Dumnezeu a promis să facă și din Ismael o mare națiune.IM 79.2

Avraam avea o fire nobilă și binevoitoare, care s-a manifestat în rugămințile lui stăruitoare pentru oamenii din Sodoma. Spiritul lui puternic a suferit mult. A fost copleșit de întristare, iar sentimentele paterne i-au fost profund mișcate când a izgonit-o pe Agar și pe fiul lui, Ismael, să pribegească, străini într-o țară străină.IM 80.1

Dacă Dumnezeu ar fi aprobat poligamia, nu l-ar fi instruit astfel pe Avraam s-o izgonească pe Agar și pe fiul ei. Prin aceasta, a vrut să-i învețe pe toți o lecție: că drepturile și fericirea relației de căsătorie trebuie întotdeauna respectate și păzite, chiar cu un mare preț. Sara a fost prima și singura soție adevărată a lui Avraam. Ea avea toate drepturile de soție și de mamă, pe care nimeni alta nu le putea avea în familia lor. Ea își stima soțul, numindu-l domn, dar era geloasă ca afecțiunea lui să nu fie împărțită între ea și Agar. Dumnezeu nu a mustrat-o pe Sara pentru calea pe care a luat-o. Avraam a fost mustrat de îngeri pentru neîncrederea în puterea lui Dumnezeu, care îl făcuse s-o ia pe Agar de soție și să creadă că prin ea se va împlini făgăduința.IM 80.2