Capitolul 14 — Copiii lui Israel

Capitol bazat pe textele din Geneza 37; 39; 41-48; Exod 1-4.

Iosif lua aminte la instrucțiunile tatălui său și se temea de Domnul. El asculta mai mult decât oricare din frații lui de învățăturile drepte ale tatălui lor. Prețuia sfaturile lui și îi plăcea să-L asculte pe Dumnezeu din toată inima. El era întristat de comportarea rea a unora din frații lui și îi implora cu umilință să umble pe o cale neprihănită și să-și părăsească faptele rele. Aceasta n-a făcut decât să-i înfurie pe el. Iosif ura atât de mult păcatul, încât nu putea suporta să-și vadă frații păcătuind împotriva lui Dumnezeu. El a adus această problemă înaintea tatălui lui, sperând că autoritatea lui îi va putea corecta. Expunerea păcatelor lor i-a mâniat pe frații lui. Ei observaseră dragostea puternică a tatălui lor pentru Iosif și erau invidioși pe el. Invidia lor s-a transformat în ură și, în cele din urmă, în crimă.IM 100.1

Îngerul lui Dumnezeu îl învăța pe Iosif prin visuri pe care el le povestea cu sinceritate fraților lui: “‘Noi eram la legatul snopilor în mijlocul câmpului; și iată că snopul meu s-a ridicat și a stătut în picioare; iar snopii voștri l-au înconjurat și s-au aruncat cu fața la pământ înaintea lui.’ Frații lui i-au zis: ‘Doar n-ai să împărățești tu peste noi? Doar n-ai să ne cârmuiești tu pe noi?’ Și l-au urât și mai mult din pricina visurilor lui și din pricina cuvintelor lui.IM 100.2

Iosif a mai visat un alt vis și l-a istorisit fraților lui. El a zis: ‘Am mai visat un vis! Soarele, luna și unsprezece stele se aruncau cu fața la pământ înaintea mea.’ L-a istorisit tatălui său și fraților săi. Tatăl său l-a mustrat și i-a zis: ‘Ce înseamnă visul acesta, pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tăi, să ne aruncăm cu fața la pământ înaintea ta?’ Frații săi au început să-l pizmuiască; dar tatăl său a ținut minte lucrurile acestea.”IM 101.1