Capitolul 24 — Chivotul lui Dumnezeu și privilegiile israeliților
Chivotul lui Dumnezeu era un scrin sacru, făcut cu scopul de a se păstra în el Cele Zece Porunci, Lege care Îl reprezenta pe Dumnezeu Însuși. Acest chivot era considerat slava și tăria lui Israel. Dovada Prezenței Divine sălășluia deasupra lui zi și noapte. Preoții care slujeau înaintea lui erau consacrați cu sfințenie acestei slujbe sfinte. Ei purtau un pieptar cu o țesătură de pietre scumpe de diferite feluri, la fel cu acelea care alcătuiesc cele douăsprezece temelii ale cetății lui Dumnezeu. Numele celor douăsprezece seminții ale lui Israel erau săpate în pietrele prețioase ferecate în aur. Aceasta era o lucrătură foarte bogată și frumoasă, prinsă de umerii preoților și acoperindu-le pieptul.IM 183.1
La dreapta și la stânga pieptarului erau două pietre mai mari, care străluceau puternic. Când erau aduse înaintea judecătorilor probleme dificile, pe care nu le puteau rezolva, ei le trimiteau la preoți, iar aceștia Îl întrebau pe Dumnezeu, care le răspundea. Dacă El era de acord și voia să le dea succes, pe piatra scumpă din dreapta strălucea în mod deosebit un nimb de lumină și slavă. Dacă El dezaproba, pe piatra din stânga părea să se așeze un abur sau nor. Dacă, atunci când Îl întrebau pe Dumnezeu cu privire la plecarea la luptă, piatra scumpă din dreapta era înconjurată cu lumină, aceasta însemna: Mergeți și aveți izbândă. Dacă piatra scumpă din stânga era învăluită într-un nor, însemna: Nu vă duceți; nu veți propăși.IM 183.2
Când marele preot intra în sfânta sfintelor o dată pe an și slujea înaintea chivotului, în prezența grozavă a lui Dumnezeu, întreba, iar Domnul îi răspundea adesea cu glas ce putea fi auzit. Când nu răspundea astfel, Domnul lăsa ca razele sacre de lumină și slavă să strălucească pe heruvimul din dreapta chivotului, în semn de aprobare sau favoare. Dacă cererile le erau refuzate, peste heruvimul din stânga se așeza un nor.IM 184.1
Patru îngeri cerești însoțeau întotdeauna chivotul lui Dumnezeu în toate călătoriile lui, ca să-l păzească de orice primejdie și să îndeplinească orice misiune li se va cere în legătură cu el. Isus, Fiul lui Dumnezeu, urmat de îngeri cerești, a mers înaintea chivotului când acesta a ajuns la Iordan; și apele au fost oprite în prezența Lui. Domnul Hristos și îngerii au stat lângă chivot și preoți în albia râului, până ce tot Israelul a trecut Iordanul. Domnul Hristos și îngerii au însoțit chivotul în timp ce acesta înconjura Ierihonul, iar la sfârșit au dărâmat zidurile masive ale cetății și au dat-o în mâinile lui Israel.IM 184.2